In fiecare an, la Moșii de Iarna și Moșii de Vara, în Sâmbăta Sfantului Teodor Tiron, a Floriilor sau a Rusaliilor, dreptslavitorii (dreptmaritorii) creștini își evoca și pomenesc, în rugăciuni, liturghii, panahide și parastase, strămoșii, moșii, parintii și înaintașii lor, în duh de sfânta recunostinta și onesta consideratie ori admiratie, fiindcă noi, rămânem, ne aflam în deplina comuniune și desăvârșită legatura cu toți ai noștri din neam, răposati și adormiți, care, pur și simplu, au mare nevoie de mijlocirea, pomenirea, invocarea și rugăciunea Bisericii!…Mai sunt și dintre aceia care apreciază ca tot acest gest comunional nu este altceva decât un simplu produs al tradiției și al pietismului crestin sau religios ori, dați-mi voie sa (va) mărturisesc ca nu este doar atât ci, ca pomenirea repausatilor noștri face parte din randuiala și slujirea, sacramentala, cultica și liturgica, a Bisericii și ca, toate aceste rugăciuni și soroace de pomenire, au un rol spiritual-duhovnicesc incontestabil, au o valoare morală specială, fiindcă suntem îndemnați sa ne rugăm unii pentru alții, trebuie să ne purtăm sarcinile, unii altora!…
Tot acest demers uman, omagial-comemorativ mai are și rostul de a-i ajuta pe copiii, nepoții și strănepoții lor și ai nostri, sa realizeze, sa conștientizeze relația și legatura lor cu bunicii și străbunicii lor, cine au fost ei, ce rol, importanta și (ce) rost au avut ei, atunci când au fost și trăit, în aceasta viata și lume, pe acest pământ!…
Adică, altfel spus, tot acest demers cultural și memorial contribuie și ajuta la reîmprospătarea, inviorarea și cultivarea memoriei, a memoriei sociale, istorice și colective, aducandu-ne, astfel, aminte, de mai marii și înaintașii noștri!…
Cu alte cuvinte, haideți sa nu ii uitam, pe ei, pe nici unul dintre ei!…
Căci, da, în alta ordine de idei, in lumea, civilizatia si mentalitatea, postmoderna, contemporana, functioneaza, intr-un mod foarte eficient, teoria sistemului potrivit careia orice piesa defecta, ineficienta ori lipsita de randament, trebuie, rapid si urgent inlocuita!…
Iar noi, oamenii, de cele mai multe ori, din pacate, operam/procedam, la fel, cu oamenii, colegii, vecinii, amicii, parintii, fratii si semenii nostri, in momentul in care au obosit, au „ruginit”, au iesit din uz sau la pensie ori din activitatea profesionala, curenta, zilnica sau cotidiana!…
Da, (re)actionam, intr-un mod lipsit de orice mila, pretuire, apreciere sau recunostinta, scuipandu-i ca pe o masea stricata!…
Nu vedeti cati oameni, sarmanii, sunt măcinați, aici, în aceasta viata și viețuire, de sentimentul inutilitatii, in conditiile in care, bunaoara, ne plangem de lipsa fortei de munca, calificata si necalificata, iar multi dintre semenii nostri, pregatiti si instruiti, zac, undeva, uitati de lume, ca vai de lume!…
In acest context, altfel spus, proverbul potrivit caruia „cine nu are un bătrân, un (stra)mos, un predecesor, un înaintaș, sa-si cumpere” observ și constat, cu durere și amărăciune ca si-a pierdut, demult, valoarea, semnificația si importanta!…
Ce-i si mai grav ca, in acelasi mod, ii uitam (si) pe eroii, invatatorii, slujitorii si indrumatorii nostri sau, ne (re)amintim de ei doar atunci cand nu mai sunt printre noi si le (re)simtim, acut, lipsa si prezenta, sau, cine știe, poate nici măcar atunci!…
In alt context, iată, suntem, deja, acum în cel de-al doilea an, postcentenar!…
Unde sunt, bunăoară, in mintea, inima si sufletul nostru, toti acesti mari si vrednici realizatori ai evenimentului petrecut in urma cu un veac?!…
Sunt ei oare unde trebuie sa fie ori ba?!…
Dumnezeu sa ii ierte pe toți și sa ii odihnească!…
Vesnica sa le fie amintirea și pomenirea!…
Stelian Gombos
