Hristos a Înviat!
Da, anul acesta, am trăit un alt fel de Paște, și la propriu și la figurat!…
Cu prezenta și participarea, doar online, la Sfintele Slujbe ale Bisericii, cu liniște pe străzi și, liniște în casa, cu Pâinea Pascală și cu Sfânta Lumina, primite de la Biserica, gratie Părinților Parohi și voluntarilor bisericesti, parohiali, cu saluturi și urări, toate făcute numai telefonic și online!…
Da, totul, în condiții de pandemie și, de distanțare sanitara ori de izolare fizica!…
Si cum a fost?
Greu, și, trist, destul de, apăsător și, dezolant!…
De ce?
Fiindcă mi-au lipsit Sfintele Slujbe și, mai ales, împărtășirea cu Cinstitul Trup și Sfantul Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos Euharistic, ieri, azi și, în veci Același!…
Altfel spus, doresc a sublinia și, vreau a nu se uita ca, pentru noi, creștinii, Comuniunea Euharistica nu este doar, asa, un moft, un capriciu ci, un mod de viata, unic, veritabil și autentic!…
Apoi, mi-a lipsit comuniunea interumana, frățească, comunitara, din noaptea Sfintei Învieri, când, cu toții, la unison, cantam Troparul Învierii căci, la balcoanele blocurilor, cel puțin, deși am sperat și mi-am dorit acest lucru, nu s-a (prea) întâmplat!…
Cel mult, au fost puse candelute cu Sfânta Lumina dar, de cantat, de rostit o rugăciune, un “Tatal nostru”, au fost prea puțini dacă nu, mai deloc!…
Au cantat clopotele, odată cu preoții, (și) în locul nostru, al credincioșilor!…
Si, mi-a mai lipsit ceva: Liturghia de după Liturghie ce se materializează în comuniunea agapica de la masa praznicala, la care, participam, pana acum, cu toții, adică toți membrii familiei, familie unita, nu împărțită, nu despărțită, nu fărâmițata sau răsfirata!…
Da, am mai spus și, repet: toată aceasta perioada a scos la suprafață și lucruri, fapte si gesturi pozitive și, deci, extraordinare, minunate și, practic, exceptionale dar, a scos și, opusul, contrariul!…
Da, într-adevăr, este vremea faptelor, a faptelor bune și, asistam, impresionați, la asemenea realizări sau impliniri dar, este, încă, mult pana departe, unii, clacam, ne mai pierdem pe drum, mai rătăcim sau orbecaim pe cale!…
Sentimentul ca, bunăoară, am văzut, în toată aceasta perioada, piețele, magazinele pline iar bisericile goale, m-a supus unei vădite incercari sufletești!…
Pentru ca m-am intrebat: de ce oare, de ce asa, de ce astfel?!…
In sfârșit, mila lui Dumnezeu in toate!…
Iarasi, ma repet: în tot raul este și un bine!…
Poate, totuși, vom învața și, asuma, de aici înainte, în viata noastra cea de toate zilele ca, suntem, încă, tare slabi, neputincioși și vulnerabili, cel puțin, din punct de vedere spiritual și ca, pentru imunizarea noastra personala este nevoie de hrana duhovniceasca a Sfintelor Slujbe și de vitamina sacra a Dumnezeieștii Euharistii!…
Căci, “cel mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu acela nu va muri ci va fi, va rămâne viu!” În ce fel? Fiindcă “nu va mai flamanzi și inseta în veac!”…
Asadar, da, cel puțin, în viziunea mea, a fost un alt fel de Paște, unul atipic și inedit, cum, asemenea a fost pentru toți salvatorii noștri aflați în linia întâi a frontului, în tranșeele principale ale războiului cu acest năprasnic inamic și flagel planetar!…
In concluzie, dacă tot au decurs și decurg lucrurile în acest mod, ma rog lui Dumnezeu pentru un lucru, un singur lucru: dacă tot a fost acest Praznic sărbătorit altfel, măcar sa ne fi schimbat, transformat și modificat pe noi în, altfel de oameni, în fiii cei bineplacuti (ai) Tatălui, Dumnezeul nostru cel Adevărat Care, “pentru noi toți și pentru a noastră mântuire”, prin Fiul Sau Cel Unul Născut – Mântuitorul nostru Iisus Hristos “a Înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viata daruindu-le!” Amin!…
Stelian Gomboș
Adevărat a Înviat ❣️ ziditor articolul
Adevarat a Înviat!
Paștele, ca și viata, ti-l faci singur. Poti sa vezi tristețe in tăcerea de pe străzi, sau bucurie in sunetul clopotelor. Ambele sunt împrejur și inauntru, ca și deșertul. Paradoxal, după ce ani de zile am cautat liniștea si comuniunea de Paști, ironia face ca tocmai anul ăsta sa o fi găsit – desi nu ma grăbesc să o identific cu „distanțarea socială”. Ceva inexplicabil, asa cum numai Hristos lucrează. Sa-I dam mulțumire pentru tot ce se întîmplă, ca e îngăduit de El spre mîntuirea noastra. El stie întotdeauna mai bine decit noi ce ne trebuie.
Doamne, ajută!