Motto: “Crucii Tale ne închinăm Hristoase și Sfânta Invierea Ta o lăudăm și o slăvim!” (Tropar)
Duminica a treia din Sfântul și Marele Post, care și înjumătățește aceasta perioada, binecuvântata și sfânta, de asceza și (de) fapte bune, este dedicata/închinată Sfintei și de Viata Datatatoarei Cruci, lemnul de supliciu și ocară pe care s-a răstignit Mântuitorul lumii, transformând-o, astfel, în obiect sfant si sfintitor, vindecător, tămăduitor și mântuitor!…
De aceea, ne închinăm în numele și cu semnul Sfintei Cruci, de aceea o purtam și o așezăm peste tot, de aceea ii acordam cinstea și venerarea cuvenite!…
Duhovniceste vorbind, fiecare dintre noi avem crucea noastra, mai mica sau mai mare, mai grea sau mai ușoară, pe care trebuie, suntem îndemnați, sa o purtam, cu multa cinste, onestitate și demnitate și sa ne-o asumam cu multa seriozitate, sinceritate și responsabilitate!…
Unii au crucea suferinței și a neputinței, a încercărilor de tot felul, alții a sărăciei și umilinței, alții a fragilității, sensibilității și vulnerabilității, alții a singurătății, a izolării, abandonarii sau (a) marginalizarii, a părăsirii sau (a) despărțirii de cei dragi, a văduviei sau (a) divorțului si, asa mai departe!…
Toți, pana la unul, trebuie sa înțelegem, sa tratam și sa abordam, corect și complet, sensul și rostul asumării crucii noastre in viata creștină și spirituala, veritabila și autentica!…
Altfel spus, sa înțelegem rolul ei spiritual – duhovnicesc, preventiv si profilactic, educativ, instructiv și pedagogic, al îndreptățirii, întoarcerii și revenirii noastre la viața cea dintâi, cea firească și normală, cea departe de păcat sau patimă și aproape de Dumnezeu, fiind și rămânând, neîntrerupt și neîncetat, pururea în comuniune cu El!…Da, veți zice: ușor de zis dar greu de acceptat, de înțeles, de făcut, de realizat ori de împlinit!…
Adevărat, dar nu imposibil, câtă vreme îi cerem ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos – Calea, Adevărul și Viața!…
Cu alte cuvinte, cu El, în și, prin El – “Adevărul care ne va face liberi”, toate le putem desăvârși, altminteri, “Fără Mine nu puteți face nimic!”…
Aceasta afirmație, concluzie și constatare trebuie să fie, pentru noi, creștinii, principiu normativ de viață sau, în viață!…
Si, totodată, mai trebuie sa facem, sa adăugăm (încă) ceva: “să ne purtăm sarcinile unii altora ca, astfel, să ajungem, învingători/biruitori, cu toții, fiindcă Iisus Hristos – “Cel ne-a scos și izvbăvit pe noi de sub robia păcatului și a morții”, toate le poate împlini, celui ce crede (cu adevărat) în El!…
Căci, “Ce este cu neputință la oameni este cu putință la El, la Dumnezeu!”…
Așadar, “Gustați și vedeți că bun este Domnul!”…
Prin urmare, “Cel ce vrea sa vină după Mine, (într-adevăr), să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și, să-mi urmeze Mie!” Amin!…
