Cuvânt de mare folos care ne învaţă cum trebuie să înţelegem RUGĂCIUNEA LUI IISUS: Doamne Iisuse Hristoase miluieşte-mă pe mine păcătosul (păcătoasa)

A întrebat Sfântul Macarie pe Îngerul Domnului, care i s-a arătat spre a-l învăţa tainele cele neştiute şi a zis:

Te rog, spune-mi mie ce rugăciune se potriveşte monahului ?

Şi i-a zis lui: Dacă omul este cu ştiinţă de carte, să zică Psalmii lui David (Psaltirea) sau: Doamne Iisuse Hristoase miluieşte-mă pe mine păcătosul. Această rugăciune este cea mai puternică şi cea mai uşor de zis. Căci mulţi dintre cei cu ştiinţă de carte au părăsit pe toate şi numai zicând această rugăciune s-au mântuit. Căci această rugăciune pot s-o zică şi tinerii şi bătrânii şi bărbaţii şi femeile şi Monahii şi Monahiile şi cei învăţaţi şi cei fără de ştiinţă de carte şi cei isteţi şi cei simpli. Care vrea să se mântuiască aceasta să zică şi ziua şi noaptea şi în casă şi pe drum şi stând şi mergând. Ori de călătoreşte ori de lucrează aceasta să zică cu dorinţă şi cu râvnă. Căci e de ajuns pentru toţi cei ce vor să se mântuiască.

În cartea cea dintâi, către Tesaloniceni, Sfântul Apostol Pavel scrie: „Neîncetat să vă rugaţi„.

Sfinţii Părinţi tâlcuind aceste cuvinte spun că: „a ne ruga neîncetat” înseamnă a pomeni numele celui sfânt al Domnului în toată vremea.

Mai arătat se vede aceasta în cartea cea către Filipeni, unde Sf. Apostol Pavel scrie:

„Întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, ale celor cereşti şi ale celor pământeşti şi ale celor de dedesubt şi toată limba să mărturisească că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl”.

Sfântul Ioan Carpatiul zice că atunci când rostim Rugăciunea lui Iisus, (adică „DOAMNE IISUSE HRISTOASE FIUL LUI DUMNEZEU, miluieşte-mă pe mine păcătosul”, … atunci zice că la fiecare chemare a sfântului Său Nume, Domnul ne răspunde în chip tainic:

„Fiule, iertate să-ţi fie păcatele tale …”

Iar Sfântul Ioan Gură de Aur zice că oricât de păcătoşi am fi noi, rugăciune aceasta ne curăţeşte, când o facem din inimă.

Nu este altă armă puternică în cer şi pe pământ decât chemarea cea sfântă a Domnului Nostru Iisus Hristos.

Când rostim începutul acestei rugăciuni adică: „DOAMNE IISUSE HRISTOASE FIUL LUI DUMNEZEU” atunci noi mărturisim în scurt toate Tainele Credinţei noastre, căci (după cum spun unii dintre Sfinţii Părinţi) aceste cuvinte cuprind în ele toată Sf. Evanghelie pe scurt.

Acestea sunt cele cinci cuvinte, despre care pomeneşte Sf. Apostol Pavel în Cartea cea către Corinteni, unde zice:

„Voiesc mai bine cinci cuvinte cu mintea, decât zece mii de cuvinte cu limba”.

Pentru aceasta şi Rugăciunea lui Iisus se mai zice şi „Rugăciunea minţii”. Iar când mai rostim şi celelalte cuvinte din Rugăciunea lui Iisus adică: „miluieşte-mă pe mine păcătosul”, atunci noi mărturisim nevrednicia şi josnicia noastră, cerând de la Domnul milă, căci dacă avem mila Lui, atunci toate cele bune le avem.

Deci Rugăciunea aceasta cuprinde în mărturisirea Credinţei şi cererea noastră pentru mântuire.