Scrisoare deschisă, publică, adresată IPS Părinte Ioan – Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului…
Foto: Adrian Pîclişan
Înaltpreasfinţia Voastră,
Am citit şi eu scrisoarea domnului Vasile (Basil) Popovici, apărută/publicată în ziua de luni – 08.10.2018 – distins profesor şi diplomat care s-a apucat, nevoie mare, să-i facă observaţii şi să-l tragă de urechi pe Arhipăstorul Spiritual al Banatului, iar din această „uriaşă epistolă”, eu unul desprind, cel puţin, câteva concluzii:
– Un diplomat de carieră nu compune/nu alcătuieşte asemenea scrisori cu valoare de interogatoriu/rechizitoriu!…
– Un diplomat de carieră se documentează, fundamentează, argumentează, verifică şi îşi evaluează/cuantifică extrem de minuţios, de meticulos şi de atent, partenerul, eventual adversarul, înaintea realizării vreunei eventuale confruntări cu acesta, fie ea şi de natură epistolară sau, mai ales, publică, cum este (în) cazul de faţă!…
– Altfel spus, un profesor erudit şi un diplomat consacrat ar fi trebuit să ştie şi numărul de la pantofii, uzaţi, pe drumurile eparhiei/judeţului, pe care îi purtaţi Înaltpreasfinţia Voastră, aceea – modeşti şi simpli de postav veritabil, nemaivorbind de toată activitatea dumneavoastră, în ţinutul pluriconfesional şi multietnic al Banatului, după ce aţi slujit, vreme de douăzeci de ani, în ţinuturile muntoase, carpatine şi Româneşti ale Covasnei şi Harghitei, de unde, când aţi plecat, în urmă cu aproape patru ani, v-au plâns, regretat şi pomenit până şi mulţi trăitori, vieţuitori şi conducători locali de alte etnii şi confesiuni – nota bene, distinse Domnule Profesor şi Diplomat!…
sursa foto: evz.ro
– Totodată, a se lua aminte, un distins diplomat dacă ar fi avut ceva să vă spună ori chiar să vă adreseze, fie o recomandare, o sugestie sau chiar un reproş, ar fi pus mâna pe telefon şi ar fi solicitat o scurtă întrevedere, întâlnire sau audienţă cu Înaltpreasfinţia Voastră căci, eu unul, care vă cunosc din anul 1987, de când, în halat de inginer fiind, munceaţi la restaurarea Mănăstirii Tismana din judeţul Gorj, ştiu că sunteţi un veritabil partener al dialogului şi un sincer artizan al dezbaterii, sincere, oneste şi corecte şi, deci, distinsul diplomat ar fi putut lămuri, clarifica şi limpezi orice problemă ar fi avut-o cu sau faţă de Înaltpreasfinţia Voastră, în mod sincer şi personal, pozitiv şi constructiv, sunt absolut convins de acest lucru!…
Or, astăzi, şi să vedeţi de acum încolo, de aici înainte, Înaltpreasfinţia Voastră, este mai interesant să ne spălăm rufele în public, să ne punem poalele în cap şi să ne aruncăm invective, injurii şi calomnii peste gard căci aşa este la modă, mai nou, şi, mai mult decât atât, auziţi: vocea străzii trebuie auzită şi, îndeosebi, ascultată şi, mai abitir, chiar respectată, fiindcă aşa este political correct!…sursa foto: opiniatimisoarei.ro
Deh, acestea sunt, astăzi, vremurile!…
Înaltpreasfinţia Voastră, dacă Fiul lui Dumnezeu – Iisus Hristos – Domnul şi Omul a fost prigonit, batjocorit, huiduit, contestat şi relativizat apoi, noi, urmaşii şi slujitorii Săi la ce altceva să ne aşteptăm, mai ales acum, în aceste vremuri, când lucrarea, ştim noi toţi, a cui, este vădită, este pe faţă, este fără de ruşine, manifestându-se la lumina zilei, ea – care vine din tenebrele şi din umbrele întunecoase ale nopţii!…
În altă ordine de idei, trebuie luat, Înaltpreasfinţia Voastră, ceea ce este bun din orice situaţie sau împrejurare căci, cel puţin, în cea de faţă, unde dai şi unde crapă, în tot răul este şi un bine, în fond şi la urma urmei, acest distins domn diplomat cu vădit aer contestar şi ţinută de revoluţionar sau reformator, v-a făcut, practic, un foarte mare bine, aducându-vă, de fapt, în chip real, un serviciu, nu un deserviciu, deoarece iată, (măcar) în aceste condiţii, mai aflăm şi noi ce aţi mai făcut, între sau în ultimul timp, de parcă nu am şti, şi, cel mai important lucru: în acest fel ne mai apărăm, încurajăm, îmbărbătăm şi întărim şi noi unii pe alţii, în mod reciproc şi solidar, nu solitar, aşa încât mai avem puţin şi, chiar îi putem mulţumi domnului Popovici pentru această nesperată ocazie şi neaşteptat prilej!…
– Şi, de asemenea, în finalul acestei scrisori deschise, publice, aş dori, totuşi, să îi atrag, respectuos, atenţia domnului Popovici, anume: că niciodată un distins diplomat, fie el şi pensionar, nu va taxa, amenda şi sancţiona, public, nici măcar mediatic, pe un om care lucrează, trudeşte şi munceşte, pentru binele acestei ţări, pentru prosperitatea acestui neam şi pentru neatârnarea acestui popor, la un proiect de ţară – unul durabil, trainic şi veritabil, în momentele şi în condiţiile în care această naţiune este saracă dacă nu lipsită total de asemenea proiecte, de lung parcurs, iar când un vrednic călugăr, un distins monah, un Arhiereu al lui Hristos şi un Slujitor – Ierarh al Bisericii face şi doreşte, cu adevărat, acest lucru, între altele, al apărării familiei în această ţară, apoi, un asemenea demers/deziderat nu trebuie altceva decât a fi salutat, încurajat, apreciat şi admirat iar nu sancţionat şi amendat!…
Prin urmare, distinse domnule Popovici, vă recomand, sincer şi onest, chiar călduros, ca, altădată, să fiţi mai atent, mai precaut şi mai prudent, ca un bun profesionist şi veritabil diplomat ce vă pretindeţi a fi, chiar dacă, acum, sunteţi pensionar!…
Altminteri, din partea mea aveţi parte de toată preţuirea şi consideraţia mea!…
Atât, şi nimic mai mult sau nimic altceva!…
În rest, Înaltpreasfinţia Voastră, râmâne(m la) mila lui Dumnezeu, în tot şi în toate!…
Căci, „noi locului ne ţinem, cum am fost aşa rămânem!”…
Dumnezeu să vă poarte de grijă şi să vă ajute, în continuare, Înaltpreasfinţia Voastră, în tot lucrul cel bun! Amin!…
Dl. dr. Stelian Gomboș, vă rog să-mi permiteți o scurtă remarcă. Fără să intru în miezul unei polemici, deci vă rog să rețineți din capul locului că nu pun nicidecum la îndooială aprecierile (elogiile mai bine spus), pentru ÎPS Părintele Ioan – Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului, oare nu se cuvenea ca adresantul să fie însuși domnul Basil Popovici?…Scurt, concis, la obiect. De ce ați răsucit-o astfel încât să pară un lustru la pantofii (de postav?) ai Arhipăstorul Spiritual al Banatului?
Nu mi-aș permite această observație dacă la rândul meu nu m-aș socoti un umil slujbaș al bisericii, unul care știe și se confruntă cu o atitudine tot mai ostilă față de slujbașii ei. Și chiar n-au nicio vină vrednicii preoți față de această tendință.
Cultul personalității a fost (și este) nociv atât în politică, dar mai cu seamă în Sfânta Biserică. Pentru că sfințenia, așa cum probabil bine știți, se ține aproape de simplitate și mai ales de smerenie, ori nu de făloșenie.
Nu știu dacă ÎPS Ioan s-a simțit confortabil citindu-vă scrisoarea publică, dar în mod cert un părinte cu duh, ca aceia pe care îi cunoaștem din Pateric, sau un altul din rândurile celor pe care nu-i știm (prin modestia lor) ai zilelor noastre, ar fi dat cu tămâie împrejurul ei, ca ceva venit dinspre necurat.
Vă rog să-mi iertați atenționarea, nu este publică, ea este strict pentru ochiul domniei voastre.
Un simplu credincios, Constantin Preda.
Dl. dr. Stelian Gomboș, vă rog să-mi permiteți o scurtă remarcă. Fără să intru în miezul unei polemici, deci vă rog să rețineți din capul locului că nu pun nicidecum la îndooială aprecierile (elogiile mai bine spus), pentru ÎPS Părintele Ioan – Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului, oare nu se cuvenea ca adresantul să fie însuși domnul Basil Popovici?…Scurt, concis, la obiect. De ce ați răsucit-o astfel încât să pară un lustru la pantofii (de postav?) ai Arhipăstorul Spiritual al Banatului?
Nu mi-aș permite această observație dacă la rândul meu nu m-aș socoti un umil slujbaș al bisericii, unul care știe și se confruntă cu o atitudine tot mai ostilă față de slujbașii ei. Și chiar n-au nicio vină vrednicii preoți față de această tendință.
Cultul personalității a fost (și este) nociv atât în politică, dar mai cu seamă în Sfânta Biserică. Pentru că sfințenia, așa cum probabil bine știți, se ține aproape de simplitate și mai ales de smerenie, ori nu de făloșenie.
Nu știu dacă ÎPS Ioan s-a simțit confortabil citindu-vă scrisoarea publică, dar în mod cert un părinte cu duh, ca aceia pe care îi cunoaștem din Pateric, sau un altul din rândurile celor pe care nu-i știm (prin modestia lor) ai zilelor noastre, ar fi dat cu tămâie împrejurul ei, ca ceva venit dinspre necurat.
Vă rog să-mi iertați atenționarea, nu este publică, ea este strict pentru ochiul domniei voastre.
Un simplu credincios, Constantin Preda.