Sfânta Irina Hrisovalantou, care a primit mere din rai, este prăznuită pe 28 iulie.
Sfânta Irina s-a născut în secolul al IX-lea și a făcut parte dintr-o familie bogată din Capadocia.
După moartea soțului ei Teofil, împărăteasa Teodora a condus Imperiul Bizantin ca regentă pentru tânărul ei fiu, Mihail. Sfânta Teodora (prăznuită pe 11 februarie) a sprijinit Biserica împotriva ereziei iconoclaste și a ajutat la restabilirea cultului sfintelor icoane. Această victorie este prăznuită în prima duminică a Postului Mare (Duminica Ortodoxiei).
Când Mihail a împlinit vârsta de doisprezece ani, Sfânta Teodora a trimis mesageri în tot Imperiul în căutarea unei fete virtuoase și rafinate pentru a fi soția viitorului Împărat. Sfânta Irina a fost aleasa și a acceptat căsătoria cu tânărul Mihail. În drumul spre Constantinopol, sfânta a traversat Muntele Olimp, din Asia Mică. Irina a cerut însoțitorilor să se oprească, pentru a putea primi binecuvântarea Sfântului Ioanichie (prăznuit pe 4 noiembrie), care viețuia în acel munte. Acesta primea spre sfătuire doar pelerinii mai vrednici. El avea darul înainte-vederii și a prevăzut sosirea Sfintei Irina și, de asemenea, ce se va întâmpla în viitor în viața ei.
Cuviosul a primit-o la el și i-a spus să meargă în capitală, unde este mănăstirea de maici Hrisovalant, care are nevoie de stareță pentru obștea fecioarelor de acolo. Uimită de sfatul primit, Irina a căzut la pământ și a cerut binecuvântarea Sfântului Ioanichie. După ce a binecuvântat-o și i-a dat mai multe sfaturi duhovnicești, cuviosul a lăsat-o să-și urmeze drumul.
Când a ajuns în Constantinopol, rudele Sfintei Irina (care erau nobili la curtea împăratului) au întâmpinat-o cu mare cinste. Deoarece „pașii omului sunt îndreptați de Domnul” (Ps. 36, 23), Dumnezeu a aranjat ca Mihail să se căsătorească cu o altă fată cu câteva zile înainte, astfel că Irina a putut fi liberă pentru a deveni mireasa lui Hristos. Aflând aceasta, Sfânta Irina nu s-a întristat deloc, ba chiar s-a bucurat de această întorsătură a evenimentelor și a dat slavă lui Dumnezeu.
Amintindu-și cuvintele Sfântului Ioanichie, Irina a vizitat Mănăstirea Hrisovalant. Ea a fost atât de impresionată de călugărițe și de modul lor de viață, încât a eliberat îndată supușii ei, a împărțit averea la săraci și a intrat în mănăstire. Ea a schimbat hainele scumpe pentru simpla haină de călugăriță și a slujit surorilor din mănăstire cu mare smerenie și ascultare. Stareța a rămas impresionată de modul în care Irina îndeplinea sarcinile cele mai dezonorante și neplăcute fără să se plângă.
Sfânta a citit de multe ori Viețile Sfinților în chilia ei, imitând virtuțile lor după puterea ei. De multe ori a stat toată noaptea cu mâinile ridicate în rugăciune ca Moise pe Muntele Sinai (Ieșirea 17, 11-13). Sfânta Irina și-a petrecut următorii câțiva ani în mari nevoințe duhovnicești, biruind atacurile demonilor și căpătând roadele Duhului Sfânt: dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia. (Galateni 5, 22-23).
În momentul în care stareța mănăstirii a simțit că i se apropie trecerea la Domnul, le-a chemat pe maici și le-a spus ca, după moartea ei, acestea nu ar trebui să accepte pe nimeni ca stareță, decât numai pe Irina. Apoi, stareța i-a dat Irinei mai multe sfaturi și instrucțiuni. După ce stareța a fost înmormântată, maicile din mănăstire au mers pentru îndrumare la Patriarhul Metodie al Constantinopolului (prăznuit pe 14 iunie) în vederea alegerii maicii ce le va fi călăuzitoare spre desăvârșire. Fără să știe despre instrucțiunile lăsate de fosta stareță, Patriarhul le-a spus că, dacă există în obștea mănăstirii lor o călugăriță smerită cu numele de Irina să o aleagă pe aceasta. Bucurându-se, maicile au dat slavă lui Dumnezeu pentru alegerea făcută. Patriarhul Metodie a ridicat-o pe Sfânta Irina în treapta stăreției și a sfătuit-o cum să călăuzească pe monahii pe treptele ascezei.
Când a revenit la mănăstire, Sfânta Irina s-a rugat ca Dumnezeu să o ajute să aibă grijă de toate maicile ce i-au fost date spre îndrumare duhovnicească, intensificându-și totodată și nevoințele proprii. Ea s-a arătat foarte înțeleaptă în povățuirea călugărițelor, primind numeroase descoperiri de la Dumnezeu, care au ajutat-o la îndeplinirea sarcinilor sale.
Pentru nevoințele sale, sfânta a primit de la Dumnezeu darul înainte-vederii, astfel că ea știa dinainte ce nevoie și așteptări aveau maicile. Cu ajutorul acestui dar, ea a dat mereu călugărițelor sfatul potrivit. Sfânta Irina nu s-a folosit niciodată de darul înainte-cunoașterii pentru a-i rușina pe alții, ci doar pentru a corecta neajunsurile lor, folosind alte daruri spirituale pe care aceștia le aveau.
Sfânta Irina a săvârșit multe minuni în timpul vieții sale. Ea avea obiceiul ca în ajunul marilor sărbători să iasă în curtea mănăstirii și să privegheze sub cerul înstelat. Într-una din aceste nopți, o călugăriță nu a putut dormi și a ieșit din chilia ei în curtea mănăstirii. Aceasta a văzut-o pe stareța Irina plutind deasupra pământului, complet cuprinsă de rugăciune. De asemenea, călugărița a rămas uimită observând cei doi chiparoși din curtea mănăstirii, plecați la pământ ca și când i-ar aduce un omagiu Sfintei Irina. Când a terminat rugăciunea, sfânta a binecuvântat copacii, iar aceștia s-au întors în poziție verticală.
Temându-se că această vedenie ar putea fi o ispită diavolească, călugărița a revenit și în noaptea următoare în curtea mănăstirii. Necrezând nici acum cele văzute, călugărița a revenit și în a treia noapte, văzând-o din nou pe Sfânta Irina cum plutea în aer atunci când se ruga și chiparoșii plecându-i-se. Ca să se asigure că totul este real, călugărița a legat câte o batistă de vârfurile celor doi copaci. În ziua următoare, când maicile au văzut batistele legate în vârfurile copacilor se minunau cum de a reușit cineva să se urce atât de sus pentru a le lega. Atunci monahia a mărturisit toate câte a văzut. Când Sfânta Irina a aflat că maica a asistat la minune și apoi a povestit-o celorlalte surori din obște, s-a întristat foarte. Ea le-a chemat pe maici și le-a rugat să nu spună nimănui nimic despre această întâmplare până după moartea ei.
Sfânta Irina avea o mare evlavie la Sfântul Vasile cel Mare (prăznuit pe 1 ianuarie), deoarece și el era originar din Capadocia. Într-un an, în ajunul prăznuirii lui, Sfânta Irina a auzit o voce care i-a spus să-l primească pe marinarul care-i va bate la ușă în ziua ce va urma, să se bucure și să mănânce fructele pe care i le va aduce acesta.
În timpul Utreniei, un marinar a venit la ușă și a rămas în biserică până după Sfânta Liturghie. El i-a spus sfintei că a venit de pe insula Patmos, cu o corabie. Când nava a ridicat ancora, el a observat un bătrân pe pontonul de pornire, strigând la ei să se oprească. În ciuda faptului că bătea un vânt bun, nava s-a oprit brusc. Apoi, bătrânul a mers pe apă și a urcat în corabie. El a dat marinarului trei mere pentru Patriarhul Constantinopolului „de la iubitul său Ioan Teologul”, după care i-a dăruit alte trei mere pentru stareța Irina de la Mănăstirea Hrisovalant. Totodată, marinarul i-a transmis că „acest dar vine de la Ioan din Rai”. Cele trei mere erau minunate.
După aceasta, Sfânta Irina a postit timp de o săptămână, mulțumind lui Dumnezeu pentru acest dar minunat. Când a început Postul Mare, ea a mâncat bucăți mici dintr-un măr în fiecare zi. Pe toată perioada postului, ea nu a mai mâncat sau băut nimic altceva, și în toată mânăstirea s-a răspândit o mireasmă nespusă. În Sfânta și Marea Joi, stareța Irina a rugat maicile să se împărtășească cu Trupul și Sângele Domnului, după care le-a dat bucățele din al doilea măr. Călugărițele au observat că mărul avea o dulceață neobișnuită, și au simțit că și sufletele lor au fost hrănite.
Un înger al Domnului i s-a arătat Sfintei Irina și i-a spus că va fi chemată la Domnul în ziua de după prăznuirea Sfântului Pantelimon. Hramul mănăstirii era pe 26 iulie, astfel încât sfânta s-a pregătit prin post cu o săptămână înainte. Ea a consumat bucăți mici din cel de-al treilea măr pe care i-l trimisese Sfântul Ioan, și puțină apă. În această perioadă, întreaga mănăstire a fost cuprinsă de un parfum nemaiîntâlnit, și toate neînțelegerile au dispărut.
Pe 28 iulie, Sfânta Irina a chemat toate maicile pentru a-și lua rămas bun. De asemenea, ea le-a spus să o aleagă pe călugărița Maria ca succesoare a sa, pentru că le va ține pe calea îngustă care le duce la Viață. După ce i-a cerut lui Dumnezeu să-i apere turma de atacurile diavolilor, ea a zâmbit când a văzut îngerii care au venit pentru a primi sufletul ei. Apoi a închis ochii și a adormit în Domnul.
Sfânta Irina avea peste 101 ani când a murit, iar fața ei era tânără și frumoasă.
La înmormântarea ei a venit o mulțime de oameni, bogați și săraci, care a fost părtașă la multe minuni. Chiar în timpul slujbei de înmormântare, mănăstirea a fost cuprinsă de o mireasmă de nedescris.
Nenumărate minuni au avut loc după aceea la mormântul Sfintei Irina Hrisovalant.
În prezent există mai multe biserici şi mănăstiri ridicate în cinstea ei, dar şi multe icoane făcătoare de minuni. Un paraclis în cinstea Sfintei Irina a fost ridicat pe Muntele Olimp, lângă Mănăstirea Sfântului Efrem Sirul, iar lângă el maicile au plantat o tuie, în amintirea chiparoşilor care s-au închinat sfintei. Fără ca nimeni să altoiască tuia, aceasta s-a transformat în măr fructifer, iar maicile împart aceste mere pelerinilor, ca fructe ale Sfintei.
În unele parohii, se obișnuiește ca în ziua prăznuirii Sfintei Irina Hrisovalantou să se binecuvânteze mere, care mai apoi sunt împărțite credincioșilor.
ACATISTUL CUVIOASEI MAICII NOASTRE IRINA, STAREŢA MĂNĂSTIRII HRISOVALANTOU (28 iulie)
Troparul glas 1- Sfântă Cuvioasă Irina, tu cămara minţii ţi-ai sfinţit cu mirul rugăciunii şi ai aprins candela inimii cu focul gândului smerit, ca să străluceşti obştii tale lumina înţelepciunii. Stând acum înaintea Luminii Negrăite, roagă-te să risipească întunericul sufletelor noastre cu fulgerul rugăciunii tale.
CONDACUL 1-Cetele îngereşti s-au minunat de strălucirea vieţii tale, Cuvioasă Irina, căci mâna cea nevăzută a Tatălui te-a călăuzit la limanul mântuirii şi ai fost dată în mâna Fiului ca o mireasă preaînfrumuseţată cu podoabele darurilor Duhului, pentru care ai cântat Domnului neîncetat cu mulţumire: Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Maică Irina, călăuzitoarea stareţelor înţelepte către cămara Cuvântului !
ICOSUL 1-Sfântul Ioanichie cel Mare, prin dumnezeiescul dar, ţi-a vestit ţie că vei străluci în chip minunat ca stareţă a mănăstirii Hrisovalantou, măcar că te găteai a fi mireasă împăratului pământesc; lăudând noi minunata purtare de grijă a Împăratului ceresc pentru mântuirea ta, te încununăm cu măriri ca acestea :
Bucură-te, căci glasul dreptului ţi-a vestit mărirea;
Bucură-te, că mâna Domnului te-a călăuzit la adevăr;
Bucură-te, că minunate taine ţi s-au descoperit;
Bucură-te, că Hristos te-a gătit mireasă pentru EL;
Bucură-te, că de la nunta pământească ai fost oprită;
Bucură-te, că s-a veselit marele Ioanichie de sporirea ta;
Bucură-te, că de binecuvântarea sfântului părinte te-ai bucurat;
Bucură-te, a mănăstirii Hrisovalantou, podoabă de mare preţ;
Bucură-te, că ai fost aleasă mai dinainte spre lucrare dumnezeiască;
Bucură-te, că te-ai logodit Împăratului Celui Nemuritor spre viaţă veşnică;
Bucură-te, mângâierea celor ce aleargă la rugăciunea ta;
Bucură-te, oglindă minunată a proorociei dreptului;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Maică Irina, călăuzitoarea stareţelor înţelepte către cămara Cuvântului !
CONDACUL 2-Împiedicând Domnul căsătoria ta cu împăratul pământesc, te-ai logodit lui Hristos mireasă, şi în mănăstirea lui Hrisovalant intrând te-ai deprins a cânta cu îngerii Celui Ce te-a chemat pe muntele desăvârşirii: Aliluia !
ICOSUL 2-Podoaba părului tăindu-ţi-se, ai tăiat fericită, toată legătura cu lumea cea deşartă şi pe uşa pocăinţei ai intrat în cămara Mirelui Ceresc, răspunzând chemării la viaţa monahicească; cu veşmânt al sufletului înnoit prin lucrarea Duhului te-ai înfăţişat Părintelui Milostiv, Care cu suspinuri negrăite aştepta întoarcerea oii celei rătăcite, căreia îngerii îi cântau cu bucurie :
Bucură-te, că ai lepădat îndulcirile lumeşti ca să afli pe Dulceaţa lumii;
Bucură-te, că ai slăbit legăturile patimilor cu puterea rugăciunii;
Bucură-te, că în cămara lui Hristos ai intrat cu înţeleptele fecioare;
Bucură-te, moştenitoarea măririi fiilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, că pe calea ostenelilor monahiceşti ai alergat cu bucurie;
Bucură-te, că trupul ţi-ai veştejit pentru înflorirea sufletului întru virtute;
Bucură-te, că pe scara rugăciunii ai ajuns în cămara Vieţii;
Bucură-te, că mintea ţi-ai împodobit cu dumnezeieşti cugetări;
Bucură-te, că ai deprins filosofia vieţuirii îngereşti;
Bucură-te, că gândul ţi-ai depărtat de orice dorire pământească;
Bucură-te, privighetoare tainică viersuind cântările rugăciunii;
Bucură-te, că ai cules de pe ramurile minţii roadele gândurilor smerite;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Maică Irina, călăuzitoarea stareţelor înţelepte către cămara Cuvântului !
CONDACUL 3-Râvnind smereniei celei mai înalte, cu o singură haină ţi-ai acoperit trupul tău cel mult istovit de nevoinţele duhovniceşti şi doar cu pâine şi apă hrănindu-te, sufletul tău sălta întru veselie desfătându-se doar de cântările de: Aliluia !
ICOSUL 3-Cu veşmânt luminat ţesut din gândurile pocăinţei ţi-ai îmbrăcat sufletul tău smerit; pe toate maicile din mănăstire le vedeai ca pe nişte împărătese, iar pe tine ca pe o slujitoare a lor, măcar că îngerii aşezau cu bucurie pe creştetul tău în chip nevăzut cununi de laude ca acestea:
Bucură-te, căci cu mărgăritarele lacrimilor ai cumpărat comorile Împărăţiei cerurilor;
Bucură-te, că pământul inimii ai lucrat cu nădejdea rodirii binecuvântate;
Bucură-te, că ai împărăţit cu înţelepciune peste patimi;
Bucură-te, că ai mers în urma Împăratului Ce a slujit nouă ca Rob;
Bucură-te, că de la Hristos ai învăţat smerenia cea adevărată;
Bucură-te, căci nevinovăţia pruncilor ai dobândit prin ascultare;
Bucură-te, că ai surpat toată îndrăzneala lui Veliar;
Bucură-te, că din grădina inimii ai cules roadele virtuţilor;
Bucură-te, căci cu milă ai cercetat pe cei necăjiţi;
Bucură-te, că ai vădit înşelăciunea celui neschimbat în răutate;
Bucură-te, că ai ajuns oştile îngerilor întru zborul rugăciunii;
Bucură-te, că mintea ţi-ai odihnit cugetând la cele înalte ;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Maică Irina, călăuzitoarea stareţelor înţelepte către cămara Cuvântului !
CONDACUL 4-Diavolul cel urâtor de oameni arunca în pământul minţii tale neghinele gândurilor iubitoare de deşertăciunile lumeşti, dar biruindu-l prin mărturisire şi smerenie, ai făcut pe îngeri a se bucura de tine şi a sălta în cântări de : Aliluia !
ICOSUL 4-Cu totul te-ai împotrivit alegerii tale ca stareţă a mănăstirii, dar luând în minte profeţia Sfântului Ioanichie şi porunca dumnezeiască de jertfire pentru binele aproapelui, ai primit a călăuzi turma cea cuvântătoare către limanul Vieţii în cântări îngereşti ca acestea:
Bucură-te, căci cu frică şi cutremur ai slujit Împăratului oştilor îngereşti;
Bucură-te, căci cu multă smerenie ai primit cinstea călăuzirii turmei;
Bucură-te, că de pământul umilinţei nu te-ai depărtat niciodată;
Bucură-te, că ai înmulţit ostenelile când ai luat cinstea de stareţă;
Bucură-te, căci cu totul ai plinit porunca Celui Ce te-a chemat la jertfire;
Bucură-te, candelă a rugăciunii în mijlocul obştii bine credincioase;
Bucură-te, făclie a înţelepciunii aşezată în sfeşnicul Bisericii;
Bucură-te, izvor de minuni potolind setea noastră de mântuire;
Bucură-te, că ai slujit ca stareţă la cina nesfârşită a iubirii;
Bucură-te, că icoana Cinei celei de taină ai contemplat în lumina rugăciunii;
Bucură-te, că nu ai cruţat pătimirea pentru sporirea obştii tale;
Bucură-te, pildă negrăită de jertfire pentru iubirea aproapelui;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Maică Irina, călăuzitoarea stareţelor înţelepte către cămara Cuvântului !
CONDACUL 5-Foarte mult iubind nevoinţa Cuviosului Arsenie cel Mare, cu darul lui Dumnezeu petreceai toată ziua şi noaptea întru rugăciune, cerând cu mâinile ridicate îndurare de la Cel Ce poate opri curgerea ispitelor, primind înălţirile cântărilor de: Aliluia !
ICOSUL 5-Privirea minţii tale neîncetat contempla icoana Păstorului jertfitor, iar inima ta se îndulcea de gândurile înţelepciunii; pentru aceasta, ai cerut măicuţelor să te socotească pe tine ca pe o slugă a lor, dar îngerii slăveau smerenia ta în cântări ca acestea:
Bucură-te, adânc al smereniei nevăzut de ochii îngereşti;
Bucură-te, că porunca lui Hristos ai plinit desăvârşit;
Bucură-te, vas smerit întru care a încăput bogăţia darurilor cereşti;
Bucură-te, că noaptea patimilor ai izgonit cu lumina rugăciunii;
Bucură-te, trandafir înrourat cu miresmele sfinţeniei;
Bucură-te, crin al grădinii cereşti împodobit cu toată curăţia;
Bucură-te, că ai slujit Celui Ce ca un rob S-a plecat la Iordan;
Bucură-te, că în apele pocăinţei ţi-ai purtat gândurile spre limanul mântuirii;
Bucură-te, că râuri de înţelepciune au izvorât din pântecele tău;
Bucură-te, maică duhovnicească a fiilor Tatălui;
Bucură-te, că spinii patimilor ai dezrădăcinat cu puterea rugăciunii;
Bucură-te, că ai înflorit virtuţi spre desfătarea fiilor duhovniceşti;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Maică Irina, călăuzitoarea stareţelor înţelepte către cămara Cuvântului !
CONDACUL 6-Cunoscând plata pe care o are sufletul prin răbdarea bolii trupeşti cu mulţumire, ai oprit pe maici a se ruga pentru sănătatea lor şi le-ai îndreptat spre odihna cântărilor de : Aliluia !
ICOSUL 6-Cel Ce dă har celor smeriţi plecat-a dumnezeieştile urechi la cererea ta stăruitoare, pornită din dragoste şi umilinţă, şi ţi-a trimis ţie înger spre a te lumina cu darul vederii cu duhul spre întărirea sufletelor adunate în obştea ta, care te cinsteau aşa:
Bucură-te, că sufletul ţi-ai pus cu dragoste pentru obştea ta ;
Bucură-te, că vedeai maicilor gândurile cele ascunse;
Bucură-te, că pe toţi îndreptai cu înţelepciune în pământul mântuirii;
Bucură-te, căci cu darul proorociei ai fost luminată;
Bucură-te, carte propovăduitoare a tainelor pocăinţei;
Bucură-te, căci cu blândeţe cârmuieşti sufletele pe marea vieţii;
Bucură-te, că nu te scârbeşti de cei căzuţi, ci îi ridic prin rugăciunea ta;
Bucură-te, că ai legat rănile patimilor celor greşiţi cu legătura iubirii tale;
Bucură-te, că solit vreme de pocăinţă celor împietriţi;
Bucură-te, că nu ai lepădat pe cei ce cercetau mănăstirea ta spre folos duhovnicesc;
Bucură-te, că nu ţi-ai întors faţa dinspre cei biruiţi de patimi;
Bucură-te, că tuturor eşti povăţuitoare spre Împărăţia cerurilor;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Maică Irina, călăuzitoarea stareţelor înţelepte către cămara Cuvântului !
CONDACUL 7-În Postul Mare masă duhovnicească bogată aveai, îndestulândându-te doar cu roadele rugăciunii şi doar cu câteva smerite legume o dată pe săptămână pentru trupul neputincios, pentru toate aducând Domnului mulţumire în cântări de : Aliluia !
ICOSUL 7-În toate nopţile privegheai la lumina rugăciunii, cufundându-te în sfinte contemplaţii, de care noi străini fiind, numai te rugăm să ne mijloceşti iertare de la Hristos şi sculare din noaptea păcatelor, ca să te cinstim aşa :
Bucură-te, că în icoana minţii ai contemplat taine cereşti;
Bucură-te, că te-ai luminnat cu gânduri dumnezeieşti;
Bucură-te, că opreşti valurile patimilor noastre;
Bucură-te, că pe toţi ne porţi în corabia rugăciunii tale;
Bucură-te, că somnul ai alungat cu rugăciunea;
Bucură-te, că te-ai odihnit întru contemplări îngereşti;
Bucură-te, că slobozeşti pe cei chinuiţi de ispite;
Bucură-te, că ne ridici pe noi din adâncul păcatului;
Bucură-te, că ridicând mâinile tale la rugăciune opreşti năvălirea ispitelor;
Bucură-te, că spre Soarele Hristos povăţuieşti stelele gândurilor noastre;
Bucură-te, vas îngeresc întru care s-a turnat apa înţelepciunii;
Bucură-te, că ne prilejuieşti întâlnirea cu Părintele ceresc pe calea rugăciunii;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Maică Irina, călăuzitoarea stareţelor înţelepte către cămara Cuvântului !
CONDACUL 8-Fiind luminată de darul proorociei, ai arătat mai dinainte moartea prinţului Bardas şi a împăratului Mihail, dar tu, rămânând împărăteasă peste patimi, ai continunat să cânţi Împăratului Celui Veşnic : Aliluia !
ICOSUL 8-Nemişcată ai rămas întru rugăciune, neluând seama la mişcările neputincioase ale demonilor, care uneltind aprinderea veşmintelor tale făă voia lor au sporit întru tine înălţimea focului iubirii dumnezeieşti; înspăimântându-ne noi împreună cu maica ce a stins focul de vieţuirea ta nematerialnică, te rugăm să arzi cu focul rugăciunii tale gândurile noastre necurate ca să te lăudăm aşa :
Bucură-te, că ai ruşinat îndrăzneala celui încuiat în temniţa iadului;
Bucură-te, căci cu duhul ai zburat pe pajiştile Înţelepciunii ;
Bucură-te, stâlp de foc al rugăciunii curate;
Bucură-te, că aprinzi şi făcliile stinse ale gândurilor noastre;
Bucură-te, căci n-ai aflat odihnă întru focul iubirii dumnezeieşti;
Bucură-te, lumină a înţelepciunii risipind negura patimilor noastre;
Bucură-te, că ai ars cu rugăciunea pe cel ce trimite săgeţile de foc ale ispitelor ;
Bucură-te, că asemenea serafimilor te-ai făcut cu neîncetata dorire a celor cereşti;
Bucură-te, că ai aprins în inimă focul rugăciunii neîncetate prin gânduri smerite;
Bucură-te, că ne izbăveşti de focul cel veşnic prin a ta mijlocire;
Bucură-te, mare ajutătoare a celor ce îţi cer ajutorul în primejdii;
Bucură-te, că arzi cu flacăra rugăciunii gândurile noastre neroditoare;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Maică Irina, călăuzitoarea stareţelor înţelepte către cămara Cuvântului !
CONDACUL 9-Asemănându-te în râvnă marelui Ierarh Nicolae, pe rudenia ta cea nedreptăţită de mânia împăratului ai izbăvit-o, înspăimântându-l pe acesta în vis şi plecându-l a cânta Domnului: Aliluia !
ICOSUL 9 – O, minune, Apostolul iubirii, Sfântul Ioan Evanghelistul, trimis-a ţie, printr-un marinar, trei mere din grădinile Raiului ca mărturie a iubirii lui şi a sprijinirii în rugăciune; însă noi, cei ce am gustat, ca Adam mai înainte, din rodul neascultării, te rugăm să ne hrăneşti în chip tainic cu roadele rugăciunii tale spre înţelepţire, ca să te mărim aşa:
Bucură-te, că Lucrătorul Grădinii Raiului ţi-a trimis mere cereşti;
Bucură-te, că în cer ai aflat plata ostenelilor tale duhovniceşti;
Bucură-te, că de darul ucenicului iubit al lui Hristos te-ai învrednicit;
Bucură-te, că mănăstirea ta s-a umplut de mireasmă cerească;
Bucură-te, că vrăjmaşul mântuirii nu a suferit adierea sfinţeniei tale;
Bucură-te, că ne hrăneşti pe noi cu gândurile rugăciunii;
Bucură-te, că aprinzi candela stinsă a sufletelor noastre cu focul rugăciunii;
Bucură-te, că te-ai păzit de alunecarea în păcat;
Bucură-te, că te-ai făcut părtaşă tainei îndumnezeierii prin har;
Bucură-te, că nu ai mers pe calea neascultării Evei;
Bucură-te, că mere cereşti ai primit pentru ascultarea de Dumnezeu;
Bucură-te, că ne hrăneşti în ispite cu roadele rugăciunii tale;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Maică Irina, călăuzitoarea stareţelor înţelepte către cămara Cuvântului !
CONDACUL 10-Fiind înălţată de la pământ întru rugăciune, doi chiparoşi s-au plecat înaintea ta, recunoscând întru tine blândeţea şi curăţia lui Adam mai înainte de cădere şi cântând Celui Ce a făcut toate bune foarte: Aliluia !
ICOSUL 10-Pe marele Vasile cel din Capadocia şi pe Sfânta Muceniţă Anastasia avându-i sprijinitori în rugăciune, cu darul Maicii Domnului, ai vindecat pe sora cea îndrăcită; cu mijlocirea ta, alungă şi de la noi viforul patimilor, ca să ne veselim întru lumina lină a unor cântări ca acestea :
Bucură-te, pildă de jertfire pentru pacea obştii tale;
Bucură-te, că ai stricat toate vrăjile cu puterea rugăciunii;
Bucură-te, că ai ruşinat pe vrăjmaşul cel mult meşteşugăreţ;
Bucură-te, că ai sugrumat pe diavol cu gândurile înţelepciunii dumnezeieşti;
Bucură-te, odihna minţilor celor înduhovnicite;
Bucură-te, că ai pus pe fugă taberele drăceşti;
Bucură-te, că Sfântul Vasile cu bucurie s-a plecat cererii tale;
Bucură-te, că vestita Capadocie se laudă cu odrăslirea ta;
Bucură-te, că rugăciunea ţi-a fost izvorâtoare de daruri;
Bucură-te, că ai mântuit pe cea robită prin jertfa ta;
Bucură-te, că mijloceşti pace sufletelor noastre;
Bucură-te, că ai primit cheile înţelepciunii celei de sus;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Maică Irina, călăuzitoarea stareţelor înţelepte către cămara Cuvântului !
CONDACUL 11-Toată mănăstirea s-a umplut de mireasma rugăciunilor tale, căci curăţindu-ţi mintea cu roua gândurilor smerite, te-ai făcut oglindă a contemplărilor dumnezeieşti, strigând neîncetat cu glasul inimii: Aliluia !
ICOSUL 11-Mai înainte de moarte, cunoscându-ţi sfârşitul prin vestirea îngerului, adunat-ai la tine obştea cea iubită şi, învăţând pe maici a dispreţui toate deşertăciunile lumii pentru dragostea lui Hristos, le-ai plecat a-ţi împleti în cămara inimii întru curgerea lacrimilor cununi de gânduri ca acestea:
Bucură-te, icoana vieţuirii îmbunătăţite;
Bucură-te, că pe culmile slavei cereşti viaţa ai petrecut;
Bucură-te, mângâierea obştii celei ascultătoare;
Bucură-te, că pe calea Cuvântului pe toţi ai povăţuit;
Bucură-te, izvor nesecat de cuvinte cereşti;
Bucură-te, podoaba cea veşnică a mănăstirii lui Hrisovalant;
Bucură-te, lauda cea neîncetată a oştilor îngereşti;
Bucură-te, maică duhovnicească ce ne acoperi cu aripile rugăciunii;
Bucură-te, că tuturor soleşti pocăinţă spre moştenirea Împărăţiei;
Bucură-te, că pe toţi ne pomeneşti la scaunul Treimii;
Bucură-te, că opreşti mânia Domnului pentru ale noastre păcate;
Bucură-te, că pleci spre milostivire pe Cel Bogat în milă;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Maică Irina, călăuzitoarea stareţelor înţelepte către cămara Cuvântului !
CONDACUL 12-Mormântul tău a răspândit mireasmă duhovnicească mulţi ani, izvorând totodată nenumărate minuni celor ce cădeau înaintea ta cu evlavie la rugăciune, slăvind pe Dumnezeu în cântări de: Aliluia !
ICOSUL 12-O, fericită Irina, tu prin dragoste te-ai făcut tuturor toate, ca pe toţi să-i aduci pe cărările mântuirii şi să-i dăruieşti lui Hristos în rugăciunea ta, de care nu ne lipsi nici pe noi, cei ce împodobim icoana vieţuirii tale îngereşti cu flori de laude ca acestea :
Bucură-te, chip luminat al stareţelor înduhovnicite;
Bucură-te, că pe cărările Înţelepciunii îndreptezi gândurile noastre;
Bucură-te, candelă ce luminează veşnic spre mărturisirea iubirii;
Bucură-te, scăparea celor prigoniţi de patimi;
Bucură-te, că pământul inimii l-ai arătat roditor de gânduri cereşti;
Bucură-te, că pe idolii patimilor ai surpat prin smerenie;
Bucură-te, că în ceata monahiilor cuvioase te veseleşti neîncetat;
Bucură-te, căci cu fecioarele înţelepte împleteşti cununi de laude;
Bucură-te, căci cu mucenicia în duh te-ai ostenit;
Bucură-te, a Cuvioşilor Părinţi bucurie negrăită;
Bucură-te, că cetatea inimii ai păzit de săgeţile ispitelor;
Bucură-te, a noastră neînfruntată apărătoare la judecată;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Maică Irina, călăuzitoarea stareţelor înţelepte către cămara Cuvântului !
CONDACUL 13-O, Sfântă Cuvioasă Maica noastră Irina, icoana monahiilor celor înţelepţite de Duhul pe cărările Cuvântului spre a ajunge în Împărăţia Tatălui, mijloceşte sfârşit binecuvântat cu pace şi pocăinţă celor ce te cinstesc pe tine, ca să ne învrednicim a moşteni şi noi partea celor aleşi, care Îl slăvesc neîncetat pe Dumnezeu în cântări de : Aliluia! (de trei ori)
Dupa care se citeste condacul 1 si icosul 1,urmate de aceasta rugaciune:
RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA CUVIOASĂ IRINA, STAREŢA MĂNĂSTIRII HRISOVALANTOU:
O, Sfântă Cuvioasă Irina, comoara cea tainică a monahiilor celor ce lucrează pământul inimii spre a afla comoara rugăciunii curate, nu ne trece cu vederea pe noi, cei neputincioşi, care suntem străini de orice rugăciune. Vezi, Sfântă Irina, năvala cea neîncetată a patimilor care tulbură liniştea inimii noastre, vezi asuprirea gândurilor rele care ne strică pacea minţii, dar vezi şi umilinţa ce ne-a cuprins pentru mulţimea păcatelor cu care am mâniat îndelunga răbdare a lui Dumnezeu. Cuget viteaz având, nu te-ai lăsat purtată de slăbiciunea firii femeieşti, ci cu toată osârdia ai lucrat faptele smereniei spre a te învrednici a bea din paharul slavei dumnezeieşti în Împărăţia Mirelui Preaiubit.
Făcutu-te-ai slujitoare tuturor, ca Hristos să te elibereze de sub robia patimilor şi iubind vieţuirea Sfântului Arsenie cel Mare, spre nevoinţa rugăciunii ai alergat ca un cerb la izvoarele apelor, descoperind în inima ta pe Hristos, Izvorul veşnic al vieţii. Pe Acesta roagă-L, preafericită, cu picăturile rugăciunilor tale să curăţească toată întinăciunea minţii noastre şi în râurile îndurărilor Sale să spele sufletul nostru, înnoindu-ne legătura pocăinţei.De multe contemplaţii duhovniceşti s-a bucurat inima ta, dar noi, nepunând nici început pe cărarea rugăciunii, numai îţi cerem să dobândeşti de la Hristos pentru noi darul vederii păcatelor noastre şi putere de a ne îndrepta viaţa după voia dumnezeiască. Dă-ne nouă ca toate gândurile noastre neputincioase să caute spre Soarele Hristos, Cel Ce cu razele darurilor Sale slobozeşte pe toţi din întunericul neştiinţei.Pe monahii şi monahiile ce se ostenesc spre a-şi agonisi comoara mântuirii îi întăreşte prin rugăciunile tale, ca toată dorirea lor să şi-o mute spre cele cereşti, neuitând nici porunca dragostei faţă de cei ce sunt cinstiţi cu chipul lui Hristos. Toate mănăstirile şi schiturile le îngrădeşte cu stâlpii rugăciunilor tale de năvala ispitelor vrăjmaşilor nevăzuţi, ca una ce încă din timpul vieţii ai ruşinat toate vicleniile diavolilor. Ca una ce ai putere a mijloci naştere de prunci celor neroditoare, nu uita să le pomeneşti pe acestea înaintea Părintelui luminilor, Care Ca un Milostiv Se pleacă spre suspinurile celor ce voiesc a aduce pe lume prunci prin care să se slăvească numele Domnului. Cu suflarea miresmei rugăciunilor tale alungă de la noi toată dorirea pământească, logodindu-ne lui Hristos prin rugile tale fierbinţi ca pe nişte vase smerite şi încăpătoare tuturor gândurilor dumnezeieşti de mântuire. Cu darul tău stinge toate săgeţile ereziilor care ameninţă pacea Bisericii lui Hristos şi bisericile inimilor noastre le păzeşte de toată tulburarea ispitelor.
Ca una ce ai primit de la Domnul darul de a vesti ceasul morţii oamenilor, prin pilda vieţii tale pregăteşte-ne şi pe noi a întâmpina întru pocăinţă vremea sfârşitului nostru. Roagă-te să ni se dăruiască răspuns bun la judecata lui Hristos şi prin rugăciunile tale stăruitoare să rămânem noi neatinşi de orice chin veşnic. Amin.
