O remarcă ce s-a vrut puţin amuzantă dar care este total nepotrivită. În dorinţa de a fi popular în faţa auditoriului (aproape de fiecare dată cand are ocazia şi în faţa presei) Papa Francisc de la Roma crede că dacă cei mici plâng în Capela Sixtină este pentru că nu recunosc locul (!), ori ca s-au trezit mai devreme decât de obicei. Plânge unul, apoi se imită ca nişte maimuţe si plâng toți.
Ce a uitat papa este ca cei mici aşteaptă să se îmbrace în camaşa lui Hristos, să se curăţească de păcatul strămoşesc şi să urmeze calea lui Hristos. Ar fi fost un cuvânt mai ales, devreme ce e atâta presă în jurul tău gata să-ți mestece fiece cuvânt rostit.
Însă botezul creștin se face prin cufundare totală în apa sfinţită, nu prin udare/ stropire cu ceșcuța, cum este la modă la Vatican. Cei care vin din biserica romano-catolică la ortodoxie au nevoie de Botezul ortodox, în Duh si Adevăr, așa cum se face în biserica noastră.
«Scufundându-te în apă, unde-ti pierzi urma, înseamnă că ai ajuns să te lipsesti de viata din aer. Iar a te lipsi de viată, e tot una cu a muri. Când, peste câteva clipe, te-ai ridicat la fata apei, ajungând iar la lumină, inseamnă că te doresti fierbinte după altă viata, iar după ce ai dobândit-o trăiesti numai din ea. Din această pricină si cerem în slujba Botezului ajutorul Făcătorului a toate, iar o nastere din nou e cu mult mai însemnată decât cea dintâi. Acum si chipul lui Dumnezeu se întipăreste mai bine în sufletul celui botezat decât odinioară, iar statura lui e făcută acuma si mai întocmai după modelul dumnezeiesc, căci de-acuma chiar modelul ni se arată cu trăsături mai lămurite» (Nicolae Cabasila, Viata in Hristos).
Cand copilul este mic, trebuie sa stim ca, impreuna cu acesta, si Hristos a fost copil mic. Hristos a crescut si S-a facut mare asa cum se intampla cu fiecare copil. Hristos a trecut si El prin greutatile prin care trece fiecare om. Aceasta pentru ca omul sa poata, din prima clipa a existentei sale, sa se identifice cu Hristos, sa devina una cu Hristos si sa calatoreasca pe drumul vietii impreuna cu El. In felul acesta se sfinteste viata lui, existenta lui, in felul acesta devine un alt om, adica noul Adam, paraseste pe omul vechi, pe vechiul Adam.
Aceasta este o taina mare. Nu este ceva despre care putem spune cu usurinta: „Iata, sunt cu Hristos si Hristos este impreuna cu mine”.
