De dragostea lui Hristos fiind inflacarat, viata sihastreasca ai petrecut in pestera din Magura Tazlaului, pe Dumnezeu slavind si pe diavoli biruind. Pentru acesta cu credinta te laudam pe tine Cuvioase Chiriac, Parintele nostru!
Troparul, gl1
Condacul glasul 1:
Despartindu-te din tinerete de lume, ai plecat cu binecuvantare din casa parinteasca si ai intrat sa slujesti in Casa Domnului la Manastirea Tazlau, unde te ai facut calugar iscusit si mai apoi pustniciei te-ai dat, facandu-te vas ales al Duhului. De aceea, intr-un glas iti strigam: Bucura-te, Sfinte Cuvioase Parinte Chiriac, podoaba Moldovei si lauda sihastrilor!
Cel mai cunoscut pustnic nevoitor in preajma Manastirii Tazlau, unul dintre marii sfinti ai neamului nostru romanesc care a ramas in constiinta poporului, este Sfantul Cuvios Chiriac, ostenitor in pestera din muntele Magura. Printr-o viata aleasa, inchinata in intregime lui Dumnezeu, petrecuta in nevointa si neincetata rugaciune, Cuviosul Chiriac s-a aratat un vas ales al Duhului Sfant, numarandu-se in randurile marilor nevoitori ai secolului al XVII-lea din Moldova.
S-a nascut la inceputul secolului al XVII-lea intr-o familie de credinciosi din satul Mesteacan. De mic copil, fiind luat de catre parinti la sfintele slujbe de la Manastirea Tazlau, a simtit ca sufletul i se „intraripeaza cu dumnezeiescul dor”, drept pentru care, luand binecuvantare parinteasca, a intrat din frageda tinerete in obstea Manastirii Tazlau. A deprins viata monahiceasca in manastire, apoi a primit ingerescul chip al calugariei. Aici el da dovada de multa dragoste si ravna duhovniceasca, devenind un ales lucrator al smereniei intru ascultare, al rugaciunii neincetate si al postirii indelungate. Dupa putina vreme a fost hirotoni, fara voia lui, diacon si preot, devenind in scurta vreme un iscusit povatuitor de suflete. Dorul pentru o nevointa mai aspra il face sa se retraga in pustnicie intr-o pestera pe un munte din apropierea manastirii, numit Magura Tazlaului, unde se osteneste in privegheri de toata noaptea, rabdand si biruind frigul cumplit si ispitele diavolesti. Dobandind darul rugaciunii curate, al vindecarii bolilor si al izgonirii demonilor, el devine foarte cautat de catre multimile de calugari si credinciosi, dornici sa se impartaseasca din sfintenia vietii sale. In acea perioada de intensa propaganda calvina venita din Transilvania, el se constituie intr-un adevarat aparator si marturisitor al dreptei credinte, pastrand aprinsa flacara Ortodoxiei in tot tinutul Neamtului.
Prin acestea el s-a aratat urmator dreptei credinte a Sfintilor Parinti ai Bisericii si ravnitor in a urma pilda vietii lor.
Ravnind vietii imbunatatite a nevoitorilor pentru Hristos, Cuviosul Chiriac a cercetat manastirile Moldovei, culegand cu harnicie sfaturi ziditoare de suflet, deprinzand lepadarea de sine pentru a-I urma lui Hristos si, mai ales, invatand de la fiecare parinte intalnit lucrarea cea placuta a lui Dumnezeu: rugaciunea neincetata. Fara indoiala, se ocupa si cu citirea Scripturii si a altor carti folositoare. Manca doar o data in zi, dupa apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, atipind doar doua-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului. Astfel va starui cuviosul fara odihna in chemarea numelui preadulcelui Iisus, pentru a stinge toata patima trupului, invrednicindu-se de vederea luminii dumnezeiesti si primind roua Duhului Sfant. Facand inima sa locas neprihanit Mantuitorului Hristos, se va bucura intru adancul ei de mari bucurii si mangaieri duhovnicesti, odihnindu-se cu lacrimile cele aducatoare de bucurie. Si urcand in scurt timp pe treptele sfinteniei, pe multi ii folosea cu vietuirea sa aleasa, cu rugaciunea si cu sfatul sau, caci a fost binecuvantat de Dumnezeu cu darul discernerii gandurilor. Si atat monahii, cat si credinciosii de rand il cautau,minunandu-se de blandetea si intelepciunea sa, si pe multi a indreptat pe calea cea dreapta, risipind cursele vrajmasilor si aratandu-se facator de minuni inca din timpul vietii.
Faptele cele mai alese ale vietii Cuviosului Chiriac de la Tazlau sunt: dragostea si ravna duhovniceasca, nevointa pustniceasca, smerenia, desavarsita ascultare, tacerea, postirea indelungata si neincetata rugaciune.
Trece la Domnul in jurul 1660, fiind inmormantat in pridvorul bisericii manastirii.
Inca din timpul vietii, evlavia populara l-a consacrat drept sfant, lucru adeverit si de Sfantul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, care l-a cunoscut si, apoi, i-a sarutat moastele, dupa cum insusi marturiseste; „apucat-am in zilele noastre parinti inalti la podvig (nevointa) si plecati la smerenie adanca: pe parintele Chiriac de la Bisericani si pe Chiriac de la Tazlau”, iar in Patericul Sfintilor moldo-romani, din anul 1888 se scrie: „Asemenea, tot intru aceasta vreme, s-a nevoit sihastreste si alt preacuvios parinte Chiriac de la Schitul Tazlaul si tare mult s-a luptat impotriva vrajmasilor celor nevazuti si desavarsit i-a biruit si se praznuieste (la) decembrie 31 de zile”.
Drept marturie a vietuirii sale sfinte si minunate este aceea ca dupa moarte (1660), trupul fiindu-i dezgropat, dupa randuiala stramoseasca, a fost gasit nestricat. Din evlavie, trupul i-a fost impartit, iar o parte ar fi ramas in mormantul sau. Cu adanca credinta si nadejde vin si astazi sa se inchine la sfintele sale moaste calugari si credinciosi de pretutindeni.
Cu ale lui sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.
SLUJBA SFÂNTULUI CUVIOS CHIRIAC DE LA TAZLĂU
Slujba Sfântului se va combina cu a Praznicului
LA VECERNIA MICĂ
La „Doamne, strigat-am…” se pun stihirile pe 4, glas 4
Fiu de părinți evlavioși fiind, din pruncie te-ai arătat plin de râvnă dumnezeiască și intrând în obștea Mănăstirii Tazlău, te-ai nevoit a robi binelui ceea ce este rău și a supune trupul duhului. Pentru aceasta te rugăm, Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, nu înceta a mijloci pentru sufletele noastre. (de două ori)
În peșteră, pe munte, te-ai umplut de darul Duhului, petrecând în postiri și privegheri, cu lacrimi și cântări. Pentru aceasta ai strălucit ca o stea, pildă făcându-te ucenicilor tăi, iar acum petreci împreună cu cei fără de trup, slăvind neîncetat pe Hristos Dumnezeu Cuvântul.
Ne închinăm ție, Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, celui ce te-ai învrednicit de viața cea fericită, pe care ai aflat-o prin nevoințe și curăție. Roagă-L pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască pace și mare milă.
Slavă…, glasul al 5-lea
Veniți, toate cetele monahilor să lăudăm astăzi pe Cuviosul Părintele nostru Chiriac, lauda Moldovei și rugătorul credincioșilor, căci în peștera Măgurei Tazlăului s-a adăpat din râul dumnezeieștii desfătări și izvor de daruri duhovnicești s-a arătat. Pentru aceasta să-i strigăm: Bucură-te Sfinte Părinte Chiriac, lauda sihaștrilor!
Și acum…, a Praznicului sau a Născătoarei de Dumnezeu (Dogmatica)
La Stihoavnă:
Glasul al 6-lea, Podobie: Casa Efratului
Arătatu-te-ai vas sfințit din pruncie, de Dumnezeu purtătorule Chiriac, și casă Prea Sfântului Duh.
Stih: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui…
Amăgirile viclenilor diavoli biruindu-le cu puterea Crucii, ai făcut cunoscută slava lui Hristos, părinte Chiriac.
Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte…
Fiind luminat cu strălucirea Crucii, ai risipit întunericul înșelăciunii și nălucirile demonilor le-ai surpat, Chiriac, părintele nostru.
Slavă…
Biruind cu puterea Crucii înșelăciunile viclenilor demoni, ai arătat slava lui Hristos. Pentru aceasta, roagă-te să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.
Și acum… a Născătoarei:
Stăpână preabună, ridică sfintele tale mâini către Fiul tău, ziditorul cel iubitor de suflete, să miluiască pe robii tăi.
Tropar, glasul 1:
De dragostea lui Hristos fiind înflăcărat, viață sihăstrească ai petrecut în peștera din Măgura Tazlăului, pe Dumnezeu slăvind și pe diavoli biruind. Pentru acesta cu credință te lăudăm pe tine Cuvioase Chiriac, Părintele nostru!
Slavă…, Și acum, al Praznicului.
Și Apolisul.
LA VECERNIA MARE
După psalmul 103, se cântă „Fericit bărbatul…”, starea I.
La „Doamne, strigat-am…” se pun stihirile pe 8, Trei ale Praznicului și cinci ale Cuviosului
Stihirile praznicului, glasul al 6-lea:
Astăzi Dumnezeu, Cel ce Se odihnește pe scaune înțelegătoare, scaun sfânt pe pământ Luiși mai înainte Și-a gătit. Cel ce a întărit cu înțelepciunea cerurile, cer însuflețit cu iubirea de oameni Și-a făcut. Că din rădăcină neroditoare sad de viață purtător ne-a odrăslit nouă pe Maica Sa, Dumnezeul minunilor, și nădejdea celor fără de nădejde, Doamne, slavă Ție!
Aceasta este ziua Domnului, bucurați-vă, popoare, căci iată cămara Luminii și cartea Cuvântului vieții din pântece sterp a ieșit, și ceea ce s-a născut ușă către răsărituri așteaptă intrarea Preotului celui mare. Singura care aduce pe Unul Hristos în lume, spre mântuirea sufletelor noastre.
Măcar că, prin vrerea lui Dumnezeu, și alte fericite femei sterpe au odrăslit, dar Maria a strălucit mai presus decât toți cei născuți, cu dumnezeiască cuviință. Căci, din maică neroditoare în chip preamărit născându-se, a născut cu trup pe Dumnezeul tuturor mai presus de fire, din pântece fără de sămânță, singură fiind ușă a Unuia-Născut Fiului lui Dumnezeu, prin care trecând, încuiată a păzit-o. Și toate cu înțelepciune tocmindu-le, precum Însuși știe, tuturor oamenilor a lucrat mântuire.
Stihirile Cuviosului Chiriac, glasul al 8-lea
Fiu de părinți evlavioși fiind, din pruncie te-ai arătat plin de râvnă dumnezeiască și, intrând în obștea Mănăstirii Tazlău, te-ai nevoit a robi binelui ceea ce este rău și a supune trupul duhului. Pentru aceasta te rugăm, Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, nu înceta a mijloci pentru sufletele noastre. (de două ori)
În peșteră, pe munte, te-ai umplut de darul Duhului, petrecând în postiri și privegheri, cu lacrimi și cântări. Pentru aceasta ai strălucit ca o stea, pildă făcându-te ucenicilor tăi, iar acum petreci împreună cu cei fără de trup, slăvind neîncetat pe Hristos Dumnezeu Cuvântul. (de două ori)
Ne închinăm ție, Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, celui ce te-ai învrednicit de viața cea fericită, pe care ai aflat-o prin nevoințe și curăție. Roagă-L pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască pace și mare milă. (de două ori)
Arătatu-te-ai vas sfințit din pruncie și casă Prea Sfântului Duh, amăgirile viclenilor diavoli biruindu-le cu puterea Crucii, ai făcut cunoscută slava lui Hristos, de Dumnezeu purtătorule Chiriac. (de două ori)
Slavă…, glasul al 5-lea
Veniți, toate cetele călugărilor, să lăudăm astăzi pe Cuviosul Părintele nostru Chiriac, pe fiul Moldovei și ostenitorul în peștera din Măgura Tazlăului, care întocmai cu marii sihaștri a strălucit și pe credincioși pe calea cea strâmtă i-a povățuit, apărându-i de învățăturile cele rele. Pentru aceasta și noi, într-un glas să-i strigăm: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Chiriac, Părintele nostru!
Și acum… a Praznicului sau a Născătoarei de Dumnezeu (Dogmatica)
VOHOD – Lumină lină…
Prochimenul zilei și Paremiile Sfântului (se pun de la 11 sau 17 ianuarie)
LA LITIE Stihirile pe glasul al 2-lea
Din tinerețe te-ai despărțit, Părinte, de toată legătura cu oamenii și ai alergat către ostenelile sihăstriei, părăsind, în pustie, patimile firii. Pentru aceasta, ca un înger ai viețuit și pe balaurul cel ucigaș de oameni l-ai biruit. Pentru aceea petrecând în ceruri, Cuvioase Chiriac, cere și nouă mare milă.
Fiind cuprins de dragostea lui Hristos, ai lepădat lumea cu toate cele ale ei și luând chipul îngeresc, viețuire aspră ai petrecut în peștera cea de la Măgura Tazlăului. Adu-ți aminte și de noi, Părinte Chiriac, care cu credință cinstim sfântă pomenirea ta.
Nevoitorule al Duhului cel prea ales, izgonitorul demonilor și tămăduitorul bolilor, Părinte Cuvioase Chiriac, lauda sihaștrilor, nu înceta a te ruga pentru poporul românesc de pretutindenea care cu credință cinstește prăznuirea ta.
Bucură-te, podoaba pustnicilor și luminătorul poporului, căci înaintea rătăcirilor străine ai ținut aprinsă flacăra dreptei credințe, apărându-ți turma de lupii cei răpitori. Bucură-te cel ce ești rugător al neamului nostru înaintea tronului ceresc, Sfinte Părinte Chiriac!
Slavă…, glasul al 2 lea
Cuvioase Părinte, taberele demonilor le-ai pierdut cu smerenia și cetele îngerilor le-ai aflat cu rugăciunea. Pentru aceasta, în cer, ai primit plata ostenelilor tale, îndrăznire având către Domnul, cere pace sufletelor noastre.
Și acum…, a Praznicului sau a Născătoarei de Dumnezeu
O, minune mai nouă decât toate minunile cele de demult! Că cine a cunoscut ca o maică să fi născut mai presus de fire și să fi purtat în brațe pe Cel ce cuprinde toată zidirea? A lui Dumnezeu este voia, Cel ce S-a născut! Pe care ca pe un prunc, Preacurată, purtându-L în brațele tale și îndrăzneală ca o maică dobândind către Dânsul, nu înceta a-L ruga, pentru cei ce te cinstesc, să miluiască și să mântuiască sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile Sfântului, glasul al 5-lea
Cele din această viață de nimic le-ai socotit, Părinte Chiriac, căci ca în ceruri ai dorit a viețui. Lauda lumii o ai defăimat și cu smerenia te-ai îmbrăcat, casa părintească ți-ai părăsit și viața monahicească ai ales. Pentru aceasta, Cuvioase, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!
Stih: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui…
Nici somn nu ai dat ochilor tăi, nici genelor tale dormitare, Cuvioase, până ce sufletul și trupul nu ți le-ai curățit de patimi, gătindu-te pe tine locaș al Duhului. Cu postul cel prea aspru și privegherea cea de toată noaptea, ai dobândit în inimă rugăciunea cea de foc și te-ai făcut ales învățător al cetelor de ucenici. Și pe noi, Părinte, ne cheamă la cunoștința cea mântuitoare.
Stih: Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate…
Cuvioase Părinte Chiriac, în tot ținutul Neamțului a ieșit vestirea ta, căci lumea te-a cunoscut ca mare rugător, de demoni izgonitor și în necazuri grabnic ajutător. Pentru aceasta ca un sfânt ai fost cinstit și de Sfântul Mitropolit Dosoftei ai fost vestit, iar acum în locașurile cerești împreună v-ați sălășluit, de unde roagă-L pe Milostivul Dumnezeu să ne dăruiască iertare de păcate.
Slavă…, glasul al 5-lea
Mulțimile călugărilor te cinstesc, Sfinte Părinte Chiriac, pentru că, deșertăciunea lumii părăsind, ai aflat înțelepciunea cea cerească și luptând cu armele luminii ai biruit întunericul păcatelor, dulceața raiului dobândind. Pentru aceasta, nouă celor ce nici cu credința, nici cu faptele nu ne învrednicim a-ți urma, mijlocește-ne înaintea Tronului Ceresc mântuirea sufletelor.
Și acum…, a Praznicului sau a Născătoarei:
Fecioară nenuntită, care pe Dumnezeu în chip de negrăit L-ai zămislit cu trup, Maica Dumnezeului celui Preaînalt, primește rugăciunile robilor tăi. Ceea ce ești cu totul fără prihană, care dăruiești tuturor curățire de greșeli, primind acum rugăciunile noastre, roagă-te să ne mântuim noi toți.
La binecuvântarea pâinilor
Troparul, glas 1:
De dragostea lui Hristos fiind înflăcărat, viață sihăstrească ai petrecut în peștera din Măgura Tazlăului, pe Dumnezeu slăvind și pe diavoli biruind. Pentru acesta cu credință te lăudăm pe tine Cuvioase Chiriac, Părintele nostru! (de două ori)
Și al Praznicului (o dată).
LA UTRENIE
La „Dumnezeu este Domnul…” se cântă toparul Praznicului de două ori, Slavă… al Sfântului, Și acum…al Praznicului Născătoarei de Dumnezeu.
După catisma întâi se cântă sedealna Cuviosului, glasul al 8-lea
Luminat fiind cu lumina cea neapropiată, Sfinte Chiriac, ai strălucit ca o stea în Munții Tazlăului, revărsând dulceața cunoștinței de Dumnezeu asupra ucenicilor tăi, alături de care ne învață și pe noi, Cuvioase Părinte, taina lui Hristos.
Slavă…, tot aceasta, Și acum…, a Praznicului.
După catisma a doua, sedealna Cuviosului, glasul al 8-lea
Desăvârșit te-ai lepădat de grijile lumești și viețuire îngerească ai primit, Părintele nostru Chiriac, iar acum te veselești în cer alături de cetele tuturor sfinților. Roagă-te și pentru noi, cei ce cu dragoste săvârșim sfântă pomenirea ta.
Slavă…, tot aceasta, Și acum…, a Praznicului.
Polieleul Robii Domnului
Mărimurile, glasul 1:
1. Mărimu-te pe tine, Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, pustnicul Tazlăului și cinstim sfântă prăznuirea ta, lauda monahilor și împreună vorbitorule cu îngerii.
2. Veniți, toate cetele călugărilor, să-l cinstim pe Chiriac, părintele nostru, zicând: pe lauda Tazlăului.
Slavă…, Și acum…, Aliluia (de 3 ori)
După Polieleu, Sedealna, glasul al 3-lea
Ridicându-te în peștera de pe munte, te-ai înălțat cu gândul la ceruri și te-ai făcut părtaș al celor negrăite, Părinte Sfinte Chiriac, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
Antifonul întâi, glasul al 4-lea
Prochimen glasul al 4-lea: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.
Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?
Toată suflarea…
Evanghelia de la Matei XI, 27-30 (caută joi în săptămâna a patra după Rusalii).
Psalmul 50
Slavă…, glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Chiriac, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Și acum…, glasul al 2-lea
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta…
Stihira idiomelă, glasul al 6-lea:
Cuvioase Părinte Chiriac, mlădița cea aleasă răsărită în peștera din Măgura Tazlăului, ca cel ce te-ai învrednicit de bogăția darurilor cerești, nu înceta a te ruga Preasfintei Treimi să ne dăruiască nouă pace și mare milă.
CANOANELE
Canonul Sfântului
Cântarea întâi, glasul 1
Tânăr fiind cu vârsta și aprins de dorul dumnezeiesc al bunătăților celor veșnice, ai defăimat mărirea lumii acesteia trecătoare și chipul cel monahicesc l-ai îmbrăcat, roagă-te și pentru noi, părinte fericite.
De râvnă dumnezeiască fiind cuprins, ai primit de la părinții tăi binecuvântare și, luând jugul cel bun al călugăriei, ai intrat în obștea Mănăstirii Tazlău, făcându-te izvor de binecuvântare părintească tuturor celor ce cu credință cinstesc sfântă pomenirea ta.
Slavă…
Fiu al înfrânării și chip al ascultării făcându-te în obștea cuvioșilor părinți, mai apoi ai dorit a te nevoi în pustnicie și, luând binecuvântare, te-ai sihăstrit în peștera din Măgura Tazlăului. Roagă-te, Părinte, și pentru sufletele noastre!
Și acum…, a Născătoarei
Fără sămânță ai zămislit pe Cuvântul, pe Unul din treime, Preacurată, și pe Acesta cu trup L-ai născut, rămânând după naștere întreagă ca și mai înainte. Pe Acesta, ca pe Fiul tău și Dumnezeu, roagă-l pururea pentru noi.
Cântarea a 3-a
Având ajutor pe Cel tare în războaie, ai biruit puterea duhurilor necurate, pentru aceasta și izgonitor de demoni desăvârșit te-ai arătat, Părinte Cuvioase Chiriac.
Ostenindu-te în peșteră și uscând patimile trupului, te-ai făcut plin de darurile Duhului cele mai presus de fire, pentru aceasta și har de tămăduire a bolilor celor de multe feluri ai primit, Sfinte Chiriac, părintele nostru.
Slavă…
Ca un luceafăr luminos ai răsărit din muntele Tazlăului și cu lumina bunătăților tale ai păstrat aprinsă flacăra dreptei credințe în tot ținutul Neamțului; nu ne lăsa nici pe noi în rătăcire, ci ne îndreptează pe calea pocăinței.
Și acum… a Născătoarei
Alinează-mi tulburarea patimilor mele, Stăpână și cârmuiește-mi viața, Preasfântă, ceea ce ai născut pe Hristos, întru Care s-a întărit inima mea.
CONDAC, glasul 1
Despărțindu-te din tinerețe de lume, ai plecat cu binecuvântare din casa părintească și ai intrat să slujești în Casa Domnului la Mănăstirea Tazlău, unde te-ai făcut călugăr iscusit și mai apoi pustniciei te-ai dat, făcându-te vas ales al Duhului. De aceea, într-un glas îți strigăm: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, podoaba Moldovei și lauda sihaștrilor!
ICOS
Din tinerețe părăsind toate cele pierzătoare, ți-ai topit trupul cu înfrânări de tot felul: foamea o ai biruit cu postul, somnul l-ai gonit cu privegherea și frigul l-ai gonit cu osteneala. Drept aceea te-ai făcut ales locaș al Duhului; purtătorule de Dumnzeu fericite, roagă-L pe Milostivul Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Sedealna
Cât sunt de lăudate ostenelile tale cele sihăstrești, Părinte fericite Chiriac, cât sunt de multe ispitele cele diavolești pe care le-ai biruit și cât este de mare slava cu care te-ai încununat! Întărește-ne și pe noi cei ce cu dragoste și credință cinstim sfântă pomenirea ta.
Cântarea a 4-a
Părăsit-ai lumea și cele din lume, Cuvioase Părinte, și luând Crucea lui Hristos, L-ai aflat pe Cel neajuns, pe Care roagă-L să ne dăruiască iertare de păcate și mântuire sufletelor noastre.
Fugind de lume în întunericul peșterii, te-ai luminat cu lumina cea neînserată și te-ai făcut luminător în tot ținutul Neamțului. Luminează și inimile noastre, ca să-ți cântăm ție: bucură-te, Părinte fericite!
Slavă…
Lepădând somnul de la genele tale cu dumnezeieștile privegheri, ai primit cerească strălucire care te-a făcut pe tine stâlp strălucitor al sihaștrilor și podoabă aleasă a cuvioșilor, roagă-te pentru noi, Părinte, să se mântuiască sufletele nostre.
Și acum… a Născătoarei
Ceea ce ești ușă a dumnezeiescului Răsărit, deschide-mi ușile pocăinței și din mrejele păcatului celui de moarte purtător, cu mijlocirea ta, scapă-mă, Stăpână.
Cântarea a 5-a
Venirea Celui neapropiat ai așteptat-o cu îndelungă răbdare, având în inimă aprinsă neadormita rugăciune, al cărei dascăl te-ai făcut mulțimilor de ucenici. Roagă-te și pentru noi, Părinte, cei ce suntem lipsiți de darul rugăciunii, dar cerem mila ta și ajutorul tău.
În cămara Mirelui Ceresc ai intrat, Cuvioase Părinte, având candela cea sufletească împodobită cu podoaba luminoasă a credinței cunoscătoare și a faptelor bune ale nevoinței pustnicești. Ajută-ne și pe noi să fim primiți în ceata celor mântuiți.
Slavă…
Adunați-vă astăzi cu toții, iubitorilor de prăznuire, să cinstim cu credință pe Sfântul Părintele nostru Chiriac din Măgura Tazlăului, care a strălucit ca o stea întru cetele sihaștrilor și în locașurile cerești s-a sălășluit, cântându-i: bucură-te, fericite!
Și acum… a Născătoarei
Sufletul meu, cel ce prin îndemnarea șarpelui cu desfătări trupești întinat s-a făcut, curățește-l Fecioară Preacurată.
Cântarea a 6-a
Aducându-ne aminte de viețuirea ta cea cu firea omenească și cu râvna îngerească ne minunăm și cu dragoste te rugăm: ajută-ne Sfinte Cuvioase Chiriac, părintele nostru, să părăsim grijile pământești și să dobândim pe cele cerești.
Te lăudăm astăzi, părinte fericite Chiriac, că fugind de calea cea largă a pierzării, ai umblat din tinerețe pe calea cea strâmtă a pocăinței și, bineplăcând lui Dumnezeu, împreună cu marii sihaștri te-ai asemănat.
Slavă…
Nu vom putea nicidecum a tăcea despre tine, Părinte Sfinte Chiriac, căci astăzi cetele sfinților și ale îngerilor te cinstesc. Primește și laudele noastre, ale celor ce cu evlavie prăznuim sfântă pomenirea ta.
Și acum… a Născătoarei
Vindecă inima mea cea bolnavă și rănită cumplit de mușcarea celui viclean, Fecioară, și mă miluiește cu rugăciunile tale pe mine cel ce nădăjduiesc întru tine, Preacurată.
CONDAC, glasul al 4-lea:
Ioachim și Ana din defăimarea nenașterii de fii, iar Adam și Eva din stricăciunea morții au scăpat, Preacurată, prin sfântă nașterea ta. Aceasta o prăznuiește și poporul tău, de vina greșelilor mântuindu-se, când strigă către tine: Cea stearpă naște pe Născătoarea de Dumnezeu și hrănitoarea vieții noastre.
ICOS
Rugăciunea împreună și suspinul cel bineprimit, pentru nerodirea și nenașterea de fii a lui Ioachim și a Anei, în urechile Domnului au intrat și a odrăslit rod de viață purtător lumii: că acela rugăciune în munte a făcut, iar aceea în grădină defăimare a suferit, cu bucurie, cea stearpă naște pe Născătoarea de Dumnezeu și hrănitoarea vieții noastre.
SINAXAR
În această lună, în ziua a 9-a, se face pomenirea Sfântului Cuviosului Părintelui nostru Chiriac de la Tazlău.
Cel mai cunoscut pustnic nevoitor în preajma Mănăstirii Tazlău, care a rămas în conștiința poporului ca unul dintre marii sfinți ai neamului nostru românesc, este Sf. Cuvios Chiriac, ostenitor în peștera din muntele Măgura Tazlăului.
Acesta s-a născut pe la începutul secolului al XVlI-lea într-o familie de credincioși din satul Mesteacăn și de mic copil, fiind luat de către părinți la sfintele slujbe săvârșite la Mănăstirea Tazlău, a simțit că sufletul i se „întraripează cu dumnezeiescul dor”, drept pentru care, luând binecuvântare părintească, a intrat din fragedă tinerețe în obștea acesteia și a primit îngerescul chip al călugăriei. Aici el dă dovadă de multă dragoste și râvnă duhovnicească, devenind un ales lucrător al smereniei întru ascultare, al rugăciunii neîncetate și al postirii îndelungate, încât, fără voia lui, este hirotonit diacon și apoi preot, devenind în scurtă vreme un iscusit povățuitor al sufletelor.
Dorul pentru o nevoință mai aspră îl face să se retragă în pustnicie într-o peșteră pe un munte din apropierea mănăstirii, numit Măgura Tazlăului, unde se ostenește în privegheri de toată noaptea, răbdând și biruind frigul cumplit și ispitele diavolești. Dobândind darul rugăciunii curate, al vindecării bolilor și al izgonirii demonilor, el devine foarte căutat de către mulțimile de călugări și credincioși dornice să se împărtășească din sfințenia vieții sale, încât, în acea perioadă de intensă propagandă calvină venită din Transilvania, el se constituie într-un adevărat apărător și mărturisitor al dreptei credințe, păstrând aprinsă flacăra Ortodoxiei în tot ținutul Neamțului.
Trece la Domnul în jurul anilor 1660, având mormântul în pridvorul bisericii mănăstirii. Încă din timpul vieții și imediat după moarte, Cuviosul Chiriac de la Tazlău a fost cinstit ca sfânt, lucru adeverit și de Sfântul Mitropolit Dosoftei, care l-a cunoscut fiind în viață și apoi i-a sărutat moaștele, după cum însuși mărturisește: „apucat-am în zilele noastre părinți înalți la podvig (nevoință) și plecați la smerenie adâncă: pe părintele Chiriac de la Bisericani și pe Chiriac de la Tazlău”, iar în Patericul Sfinților moldo-români, din anul 1888, se scrie: „Asemenea, tot întru această vreme, în anii 1660 s-a nevoit sihăstrește și alt preacuvios părinte Chiriac de la schitul Tazlăul și tare mult s-a luptat împotriva vrăjmașilor celor nevăzuți și desăvârșit i-a biruit și se prăznuiește (la) decembrie 31 de zile”.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
Cântarea a 7-a
Neîncetată rugăciune aducând lui Dumnezeu, Fericite, ți-ai luminat sufletul cu strălucirea cea cerească, iar trupul cu totul l-ai robit duhului cu îndelungi postiri și privegheri de toată noaptea și cu aspre osteneli. Iar acum în ceata cuvioșilor părinți te odihnești, de unde roagă-te lui Hristos pentru noi.
Cântare de laudă îți aducem astăzi, Părinte Sfinte Cuvioase Chiriac, și cu evlavie ne închinăm în fața icoanei tale. Nu înceta a mijloci și pentru noi înaintea tronului Sfintei Treimi să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi.
Slavă…
Cu ploaia darurilor Duhului ai izvorât, Părinte, râuri de minuni, de aceea și toți credincioșii te-au cinstit și cu adevărat sfânt te-au numit. Fii totdeauna pentru noi fierbinte rugător și grabnic ajutător, Sfinte Cuvioase Chiriac, părintele nostru!
Și acum…
Cămară preacurată de mire a întrupării celei mai presus de cuvânt a Cuvântului, pat și scaun te numim pe tine, cei ce cugetăm cu dreaptă credință și, bucurându-ne, cântăm Celui născut al tău: Binecuvântat este Dumnezeul părinților noștri.
Cântarea a 8-a
Dumnezeu, ți-a îndreptat cărările către El, Cel Puternic, și te-a întărit, pe capetele scorpiilor și ale șerpilor călcând, iar balaurul cel înțelegător cu totul a fost de tine biruit. Întărește-ne și pe noi în lupta cu ispitele ce ne vin de la trup, de la lume și de la diavol.
Astăzi cu toții prăznuim cinstită pomenirea ta, Părinte Sfinte Cuvioase Chiriac și cu săltări de bucurie ne închinăm și într-un glas așa îți cântăm: Bucură-te, podoaba cea aleasă a Moldovei, odrasla Tazlăului și mlădița Neamțului!
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Arătatu-s-a prilej de mare bucurie duhovnicească mutarea ta la Domnul, Cuvioase, căci sfântă pomenirea ta acum o săvârșim și toți cu prăznuire aleasă te cinstim, Părintele nostru Chiriac!
Și acum…
Neispitită de nuntă ai născut și fecioară ai rămas și cu minunată nașterea ta pe toate le-ai adunat; că vechiul război și adânca despărțire ai stricat-o, ceea ce ai purtat în sânurile tale, pe Hristos, Dătătorul de pace, pe Care cu credință binecuvântându-L, cu dragoste te lăudăm pe tine, singura de Dumnezeu Născătoare.
Cântarea a 9-a
Îndulcindu-te de frumusețile cerești și luminându-te cu strălucirea darului, Părinte, mântuiește cu rugăciunile tale de stricăciunea cea întunecată a patimilor pe cei ce cu credință cinstesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Cuvioase.
Acum te veselești în ceruri cu cetele cele netrupești, ca cel ce ai petrecut pe pământ întocmai ca unul fără de trup și ai povățuit pe calea de pe pământ la cer pe ucenicii tăi. Roagă-L pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!
Slavă…
Fiind părtaș al vieții celei fără de sfârșit, Părinte, te-ai numărat cu cetele cuvioșilor și cu toți cei aleși petreci, în lumina lui Hristos te veselești și te rogi neîncetat pentru cei ce cu dragoste te cinstesc.
Și acum…
Văzută ai fost, o, Fecioară Maică a lui Dumnezeu, născând cu trup, mai presus de fire, pe Cuvântul cel Bun, pe Care Tatăl L-a născut mai înainte de toți vecii. Pe Acesta acum îl cunoaștem mai presus de trupuri, deși trup a purtat.
LUMINÂNDA
Cu sufletul aprins de dorul cel ceresc, ai părăsit din tinerețe casa părintească, primind chipul îngeresc în obștea Mănăstirii Tazlău, fericite Părinte Chiriac, și în peștera de pe munte cu aspre osteneli nevoindu-te, te-ai făcut luminător întru dreapta credință al întreg ținutului Neamț, biruind eresurile cele străine. Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, cei ce cu credință cinstim sfântă pomenirea ta.
Slavă…, Și acum…, a Praznicului.
LAUDELE
Stihirile se pun pe 4, glasul al 4-lea:
Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, ramura cea bine roditoare a Tazlăului, lauda sihaștrilor și iubitorule de osteneală, din tinerețe cu prea mare râvnă următor al lui Hristos te-ai arătat. Căci întrarmându-te cu Crucea și având ca o platoșă rugăciunea cea de foc, ai biruit cu totul patimile firii și diavolii i-ai izgonit, sufletul ți l-ai împodobit și vas ales al Duhului te-ai făcut. (de două ori)
Veniți, cuvioșilor părinți și toți creștinii iubitori de Dumnezeu, să-l lăudăm astăzi pe Cuviosul Părintele nostru Sfântul Chiriac, podoaba sihaștrilor și bucuria îngerilor, lumina cea din peștera Tazlăului și rugătorul cel fierbinte al românilor, și să-i strigăm: Bucură-te, Părinte Chiriac, lauda Moldovei și a întregii Ortodoxii! (de două ori).
Slavă…, glasul al 8-lea:
Veniți, toate cetele călugărilor și ale credincioșilor, să aducem astăzi cu bună cuviință cântări de laudă Sfântului Cuvios, Părintelui nostru Chiriac, fiul cel binecuvântat al Tazlăului și rugătorul cel ales al Moldovei, care și-a dăruit întreaga viață lui Hristos, și să-i strigăm: Bucură-te, fericite Chiriac, comoara cea de mult preț a Bisericii noastre românești!
Și acum…, a Praznicului, glasul al 6-lea:
Aceasta este ziua Domnului, bucurați-vă, popoare, că, iată, cămara Luminii și cartea Cuvântului vieții din pântece a ieșit, și ceea ce s-a născut ușă către Răsărit așteaptă intrarea Preotului Celui Mare. Singura care aduce pe Hristos în lume, spre mântuirea sufletelor noastre.
DOXOLOGIA MARE
Troparul Cuviosului și al Praznicului.
Ecteniile și Apolisul.
Ceasul întâi
LA LITURGHIE
Fericirile pe 6, Trei de la Cântarea a 3-a și Trei de la Cântarea a 6-a
Prochimen glas 7: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioșilor lui.
Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie.
Apostolul:
DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL CITIRE:
(XIII, 7-16)
Fraților, aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu, priviți cu luare-aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința, Iisus Hristos, ieri și azi și în veci, este același, nu vă lăsați furați de învățăturile străine cele de multe feluri, căci bine este să vă întăriți prin har, inima voastră, nu cu mâncăruri de la care n-au avut nici un folos cei ce au umblat cu ele. Avem altar, de la care nu au dreptul să mănânce cei ce slujesc cortului. Într-adevăr, trupurile dobitoacelor al căror sânge e adus de arhiereu, pentru împăcare, în Sfânta Sfintelor – sunt arse afară din tabără. Pentru aceea și Iisus, ca să sfințească poporul cu sângele Său, a pătimit în afara porții. Deci dar să ieșim la El, afară din tabără, luând asupra noastră ocara Lui. Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie. Așadar, prin El să aducem pururea lui Dumnezeu jertfă de laudă, adică rodul buzelor care proslăvesc numele Lui. Iar facerea de bine și într-ajutorarea nu le dați uitării, căci astfel de jertfe sunt bine plăcute lui Dumnezeu.
Aliluia, glasul al 2-lea
Preoții tăi, Doamne, cu dreptatea se vor îmbrăca
Stih: Fericit este bărbatul care se teme de Domnul
EVANGHELIA DE LA MARCU
(VIII, 34-38, IX, 1)
Zis-a Domnul: cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și mântuiască sufletul său îl va pierde, dar cine-și va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va mântui. Și ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul său? Sau ce-ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Iar de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în acest neam desfrânat și păcătos, și Fiul Omului se va rușina de el când va veni în slava Tatălui său, cu sfinții îngeri. Apoi a zis către ei: Adevărat vă spun vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu venind cu putere.
CHINONICUL
Întru pomenire veșnică va fi dreptul și de auzul rău nu se va teme.
Un comentariu