Răspuns la propunerea introducerii educației sexuale în școli al Mănăstirii Petru Vodă


Ca răspuns la scrisoarea (de ieri) de cerere a unei platforme de educaţie sexuală marxist-leninistă în şcolile României moderne, suntem nevoiţi să reamintim câteva principii specific naţionale şi raţionale care se pare că le sunt complet străine domnilor activişti semnatari ai scrisorii.

Sufletul, gândul, imaginaţia, voinţa, simţirea, sunt adesea mai importante decât faptele, gesturile şi acţiunile exterioare. Acest principiu este respectat şi în Justiţie, în cazurile când responsabilitatea (recunoaşterea meritelor ori aplicarea pedepselor) este mai mare pentru cel ce a gândit un fapt decât cel care doar l-a executat (autorul moral versus autorul faptei). Iată de ce e imperativ ca educaţia să pornească întotdeauna de la premisa supremaţiei Sufletului asupra Trupului, nu invers, cum susţin ONG-urile semnatare ale cerinţelor de sexualizare într-o măsură mai mare decât deja o fac concernurile multinaţionale de marketing şi entertainment.

Copiii-de-la-Centrul-social-PRO-VITA-Slobozia-Giurgiu-19-foto-Cristina-Nichitus-RonceaÎn orice studiu se porneşte de la definiţii de bază. Deci, dacă chiar s-ar dori elevarea cunoaşterii, ar trebui să se înceapă de la o educaţie antropologică, şi nu de la explicarea amănunţită, către nişte copilaşi fragili, a unor noţiuni care nu ţin nici măcar de firea umană. Cursurile de aşa-zisă educaţie sexuală sunt de fapt nişte tratate care tot reinventează roata şi apa caldă. Autorii şi promotorii lor ignoră propria lor existenţă ca rod al unor părinţi care n-au avut nevoie de manuale, ONGuri şi forumuri de discuţii publice ca să se iubească şi să-i zămislească. Prin fire, omul consideră iubirea ca pe ceva sacru, iar modul de a o exprima, ca pe ceva absolut intim. Gingăşia şi farmecul sădit în fire de Dumnezeu, Care este Însăşi Iubirea, se văd ameninţate de grosolănia unor oameni pentru care sexualitatea este valoarea supremă a vieţii şi pentru care nu există respect pentru intimitatea altuia. În felul în care este concepută şi prezentată, ideologia numită „educaţie sexuală” (un corolar al revoluţiei ateiste) urmăreşte desacralizarea fiinţei umane.

Curriculumul sociopat cerut de către o ultraminoritate care desfide virtutea se adresează copiilor în termeni şi imagini sexuale explicite, în modul cel mai evident ateo-materialist, cu efectul de a suscita şi a perverti, deci de a deprinde, nu de a educa. Procesul de învăţare are nevoie de raţiunea netulburată de simţuri. Agresarea copiilor cu imagini şi conversaţii de natură sexuală nu educă, ci excită, şi prin urmare deprinde, prin condiţionare. Cu alte cuvinte, corupe.

Pentru o înţelegere suficientă şi etică a comportamentului intim, orele de biologie explică partea funcţională, orele de educaţie civică, diriginţie, literatură, filozofie şi psihologie explică partea sufletească. În familie şi între prieteni se discută aspecte mai intime, la doctor aspectele fizice, la duhovnic aspectele sufleteşti. Activitatea sexuală este o intimitate. Nu se pot concepe cursuri de respiraţie, de circulaţia sângelui sau de excreţie, şi nici despre cum să fii romantic. Unele lucruri se învaţă singur. Alte lucruri nici nu trebuie învăţate. („Desfrâu şi orice necurăţie să nu se pomenească între voi, cum se cuvine sfinţilor; că nici un desfrânat sau necurat, care este un închinător la idoli, nu are moştenire în împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. Nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă osândiţi-le pe faţă, căci cele ce se fac întru ascuns de ei ruşine este a le şi grăi” – spune Sfântul Pavel).

Educaţia publică vizează alte subiecte. Între ele, cel mai important considerăm că este antropologia, din care derivă toate ştiinţele sociale, la fel cum toate artele şi ştiinţele derivă din cosmologie. Ori, antropologia este taman singura ştiinţă care nu se studiază în şcoli. Ea ar lămuri, unor copii însetaţi de cunoaştere, noţiuni precum structura umană sau puterile sufleteşti. Ca ştiinţă revelată, cunoaşterea cea mai profundă şi mai amplă despre om o oferă Sfânta Scriptură şi scrierile Sfinţilor. Colecţia lor de scrieri despre om şi despre toate trăirile omului e cea mai vastă literatură din lume, din întreaga istorie. Varianta restrânsă şi accesibilă este Filocalia, iar varianta mai largă este chiar folclorul poporului nostru, cea mai mare colecţie de învăţături despre om şi viaţă dintre toate popoarele lumii. Această uriaşă colecţie de înţelepciune, pilde, proverbe, basme, cântece, obiceiuri este însăşi înţelegerea creştină asupra lumii în limba română. Prin această filozofie practică, deprinsă din Biserică, poporul român stă în fruntea popoarelor cu cel mai bogat patrimoniu cultural, înaintea multora care s-au ocupat cu plăcerile cărnii din copilărie până pe buza morţii şi n-au înţeles de la viaţă ceva mai măreţ decât propriile senzaţii efemere şi gândurile ridicole ce se ivesc din ele. Educarea gândirii critice, a strategiei, educaţie istorică, educare a virtuţilor, iată ce trebuie copiilor ca să trăiască frumos.

Antropologia nu este proprietatea d-lor Jung şi Freud, ale căror aplicaţii anticreştine, neştiinţifice şi obtuze, bazate pe un empirism urechist şi sociopat, duc invariabil la aceleaşi concluzii epicureice la fel de sociopate. Pe temeiul studiilor celor doi s-a creat ştiinţa propagandistică a lui Edward Bernays (prin care fiinţa umană lipsită de discernământ este lăsată fără apărare în faţa oricăror stimuli), ştiinţă care a provocat în ultimii 50 de ani boli psihice incurabile la scară planetară. Poate de aceea apare acum discuţia despre ceva ce mii de ani s-a considerat tabu din respect, nu din prostie, din conştiinţă morală, nu din angoasă gnostică. Numai ocultismul menţine un dublu standard în ce priveşte tabu-ul, pe de o parte numindu-l protejare a unei noţiuni sacre pentru care „masele” n-au fost „iniţiate”, pe de alta numindu-l „duşmanul progresului”. Atunci când nu este un apanaj al prejudecăţii, tabu-ul este un aspect al Ordinii. Al Legii. Al legii naturale. Cine dezavuează Legea? Anarhia şi stegarii ei.

Câteva noţiuni de antropologie, legate de sexualitate

Puritatea, în cel mai concret sens, este starea care nu a cunoscut plăcerea sexuală, nici fizic (prin senzaţii sau acte), nici mental (prin imagini sau vise). Plăcerea sexuală este contopirea sufletului cu senzaţiile fizice de tip sexual. Această contopire a sufletului cu materia este o coborîre a sufletului raţional în materia trupului. Plăcerea sexuală înseamnă o diminuare a capacităţii de cunoaştere spirituală, şi transformarea acestei capacităţi în unealtă de cunoaştere strict simţuală, adică un act prin care omul raţional se aseamănă cu animalele. Animalele nu au aptitudini spirituale. Ele au suflet sensibil şi resimt plăcere şi durere, provenite de la trup. Senzaţii de plăcere şi durere au în comun aproape toate organismele vii. Omul, spre diferenţă de animale şi plante, are capacităţi superioare de a simţi spiritual, mental, sufleteşte, fără să fie neapărat legat de trup. Tocmai de aceea se spune că omul e stăpân pe propriul trup, adică nu este stăpânit de instincte şi simţuri, ba nici chiar de gânduri, ci numai de libera sa voinţă, pe când animalele sunt stăpânite de propriul trup prin instincte şi simţuri. Puritatea (virginitatea, curăţia, abstinenţa, fecioria, asceza, neprihănirea), sunt fapte caracteristice numai şi numai omului, care prin raţiune şi voinţă este capabil să fie mai presus de trup şi materie. Excepţiile din lumea animală (la porumbel sau la delfin, sau şi la alte mamifere de inteligenţă superioară, la care s-a observat capacitatea de abstinenţă voluntară) sunt cele mai bune contraexemple la scopurile declarate ale educaţiei sexuale marxiste.

La persoanele sensibile, un simplu cuvânt, o privire, un parfum, o uşoară atingere sau chiar o amintire pot determina o reacţie sexuală. Cu cât o persoană este mai sensibilă, cu atât resimte plăcere sau durere de la stimuli mai fini, mai puţin evidenţi sau fizici. Analog, cu cât o persoană este mai insensibilă, cu atât are nevoie de stimuli mai puternici. Sensibilitatea creşte sau scade în raport invers cu expunerea la stimuli. Prin urmare, cu cât mai expus este un om la stimuli sexuali (imagini, senzaţii, cuvinte) cu atât este mai insensibil la trăirile respective şi are nevoie de stimuli mai puternici. Este ceea ce se numeşte „îndobitocire”, adică micşorarea puterii de simţire spirituală şi creşterea puterii instinctelor.

Ştiinţa ne arată că cu cât mai sistematică (deasă), mai variată, mai intensă şi mai timpurie (din copilărie) este expunerea omului la aceşti stimuli, cu atât sunt mai adânci efectele: afecţiunile neurologice, afecţiunile endocrine, impotenţa, înclinaţiile patologice şi psihopatologice, condiţionarea, scăderea puterii de concentrare, de memorie, de voliţie, şi acuitatea simţurilor. De aceea toate marile performanţe din ştiinţe, arte, cultură, sport, cercetare, sfinţenie, cer concentrarea tuturor forţelor şi sunt indispensabil legate de abstinenţă. Dacă celelalte funcţii biologice folosesc doar energia fizică (respiraţie, nutriţie, circulaţia sângelui, etc.), funcţia sexuală angajează integral omul, nu numai energia fizică.

Toţi marii cercetători, marii eroi, marii strategi, marii supravieţuitori, marii sfinţi, marii artişti, marii sportivi, au excelat prin aceea că şi-au concentrat puterea minţii şi a sufletului nu pe instinctele şi simţurile trupului, ci pe idealuri, pe care astfel le-au şi atins. Din aceste idealuri atinse se hrăneşte întreaga civilizaţie umană. Abţinerea de la plăcerile trupului în numele unui ideal este ceea ce au în comun toate marile fapte măreţe din istoria omenirii.

Aşa cum orice activitate a spiritului care nu aduce roade folositoare omenirii este o pierdere de energie şi de timp. Sexualitatea ca scop este iraţională şi antiumană.

În cazul particular al ONGurilor promotoare a ideologiei LGBT (care cu toată toleranţa, bunăvoinţa şi finanţarea, continuă să fie departe de a aduce vreo îmbunătăţire a înţelegerii raţionale şi sociale asupra experienţelor lor de tip psihopatologic), ambele criterii de ratare sunt atinse. Dacă prin activitatea lor fizică îşi anulează puterea de reproducere, prin activitatea lor politică promovează iraţionalismul, senzaţionalismul, eugenia, transhumanismul, pedofilia, zoofilia, contracepţia, imoralitatea, îndobitocirea – noţiuni şi realităţi psihopatologice pe care le impun ca norme. De altfel, nefiind ei înşişi părinţi, nici biologici, nici duhovniceşti, nu au cum să înţeleagă instinctul părintesc de a ocroti copiii.

Definiţiile creştine (iar nu atee) asupra unor noţiuni fundamentale precum viaţă, moarte, suflet, necesitate, demnitate, libertate, şamd, trebuiesc aprofundate în şcoală. Abia aceste cunoaşteri determină respectul faţă de persoană şi între persoane.

Mănăstirea Petru Vodă

80 de ONG-uri au scris Ministrului Educației și Ministrului Sănătății: Vrem Educație pentru familie și societate, nu formarea de pionieri sexuali pentru ideologia gender de tip comunist

Stimate Domnule Ministru Sorin Cîmpeanu,
Stimate Domnule Ministru Nicolae Bănicioiu,
Ați primit un Apel semnat de 67 de ONG-uri care solicită introducerea educației sexuale în școală. Motivele par dintre cele mai firești, în esență fiind invocată lipsa informațiilor de calitate, în condițiile în care în spațiul public se transmit masiv informații distorsionate despre sexualitate „din care lipsesc elemente ce țin de responsabilitate, înțelegerea funcționării propriului corp și respectul în relații intime”.
În timp ce necesitatea informării în privința sexualității este universală, de la o persoană la alta, de la o familie la alta, de la un stat la alt stat, de la o civilizație la alta, de la o perioadă istorică la alta au existat și există moduri diferite de abordare. Ca atare, o întrebare esențială este „Ce fel de educație despre sexualitate solicită semnatarii?”, deoarece identificarea unor probleme reale nu conduce automat și către identificarea unor soluții potrivite și eficiente.
Tipul de educație sexuală pe care semnatarii Apelului îl solicită, și pentru care militează de ani de zile, inclusiv prin introducerea acestui tip de educație prin intermediul materiei școlare Educație pentru sănătate, care ar deveni obligatorie, este axat pe denormativizarea familiei binare heterosexuale în fața oricăror comportamente sexuale consimțite și pe promovarea contracepției și avortului ca soluții complete și ideale la problema sarcinilor nedorite.
Acest tip de educație sexuală este generat de un sistem de valori hedonist în care este centrală plăcerea individuală în condiții de siguranță fizică. Acest sistem de valori a promovat necesitatea consimțământului în relațiile sexuale și eliminarea abuzului, fără a reuși să le obțină, în schimb a agravat probleme precum disoluția familiei, nașterea și creșterea copiilor în afara familiei, nefericirea personală. La nivel de stat, el a dus la probleme care nu existau anterior: statul trebuie să sprijine mamele singure, din ce în ce mai numeroase, prin ajutoare sociale, în timp ce rata natalității a scăzut sub limita de înlocuire a populaţiei.

Privind în istorie, vedem că acest tip de educație sexuală a fost promovat încă dinainte de anii ʼ50, el precedând ceea ce s-a numit „revoluția sexuală a anilor ʼ60”. Deși în prezent el este prezentat ca un panaceu contra bolilor cu transmitere sexuală și a sarcinilor nedorite, el nu a împiedecat explozia acestora în urma revoluției sexuale. Mai mult, această explozie este corelată cu explozia hipersexualizării din mass-media și din spațiul public, în general, la care educația sexuală anti-familie și-a adus contribuția, prin promovarea în spațiul public a sexualității, privată prin natura ei.
Răspunsul la problema hipersexualizării nu este mai multă sexualizare decât în logica celor care au crezut că răspunsul la problemele comunismului este mai mult comunism. Aceasta logică este intrinsecă acestui tip de educație sexuală. Potrivit ei, este firească cererea pe care un profesor universitar de sexologie din Danemarca[1] a făcut-o în acest an pentru introducerea vizionării de către elevi a filmelor pornografice în cadrul orelor de educație sexuală. Tot astfel, nu va fi nicio mirare când se vor solicita ore de practică sexuală, așa cum au majoritatea materiilor școlare. Când, în Marea Britanie, un elev de 13 ani a violat o colegă[2] de clasă după ore, ultima oră fiind chiar ora de educație sexuală, a fost greu să nu se facă o legătură între faptă și ora anterioară.
Ca urmare, chiar dacă nu și-a propus, acest sistem de valori a avut consecințe majore anti-familie și, în consecinţă, educația sexuală întemeiată pe el poate fi calificată drept anti-familie.
Domnilor Miniștri,
Suntem conștienți de importanța sexualității în viața persoanei și a societății, inclusiv în educație. Dar problematica sexualității nu poate fi redusă la aspectele ei biologice, la evitarea bolilor cu transmitere sexuală și a sarcinilor nedorite și la respectul reciproc ca măsură împotriva violenței. Omul este mai mult decât „un animal sexual”, așa cum considera unul dintre promotorii educației sexuale antifamilie (Wilhelm Reich).
Diferența dintre sexualitatea umană și sexualitatea animală este dragostea, care conduce către familii de lungă durată în care se nasc copii și aceștia beneficiază de întreaga experiență a părinților. Exact acesta lipsește din ideologia educației sexuale anti-familie. Concepția hedonistică a sexualității determină marginalizarea familiei binare heterosexuale. „Căsătoriile” homosexuale, „căsătoriile” poliamorice și disoluția căsătoriei sunt consecințe naturale ale acestei concepții. În practică, acest model de educație sexuală a fost propus în istorie de mișcările comuniste, pentru care familia era un element burghez și era asociată exploatării, și de mișcările de normativizare a comportamentelor sexuale considerate deviante.
Nu întâmplător, György Lukács, ministrul culturii în scurta Republică Sovietică Ungară din 1919 condusă de comunistul Bela Kun, a fost primul care a introdus la nivel de stat un program de educație sexuală antifamilie, prin care elevii erau îndemnați să respingă și să disprețuiască orice autoritate parentală și să ignore moralitatea. Și, nu întâmplător, în prezent, Mariela Castro, fiica lui Raúl Castro, conducătorul Cubei comuniste, este și președinta Centrului Național pentru Educație Sexuală. Nu mai insistăm acum pe abuzurile amplu documentate pe care și-au întemeiat „studiile” persoane cheie care au promovat acest model, precum Alfred Kinsey și Wilhelm Reich.
Așa se înțelege de ce principalele organizații din România care propun periodic introducerea acestui tip de educație sexuală sunt exact organizațiile care susțin ideologia gender, care promovează eliminarea distincției bărbat-femeie și denormativizarea căsătoriei binare heterosexuale.
Întrebați-i pe cei care propun educația sexuală de tip anti-familie ce părere au despre poliamorie și „căsătoriile” poliamorice și veți vedea că, dacă își asumă integral modelul propus, vor spune că acestea trebuie normativizate. „Căsătoria” între un număr de X bărbați și Y femei este consecința logică a acceptării acestui tip de educație, în care singurele pericole identificate sunt sarcinile nedorite și violența, iar regula de aur este consimțământul, singura condiţie pusă pentru validarea oricărui tip de comportament sexual, oricât de deviant ar fi acesta.
Domnilor Miniștri,
Cu un secol și jumătate în urmă, Karl Marx și Friedrich Engels scriau în prefața la „Manifestul comunist” că „o stafie bântuie Europa: comunismul”. După 1918, comunismul, cu sprijinul celor care nu sesizau ce va însemna acesta pentru societate, a reușit să se impună în Rusia și alte țări. Astăzi mai sunt doar câteva state declarat comuniste în lume, dar unele dintre principiile fondatoare ale comunismului sunt promovate în continuare ca aducătoare de progres, cum în mod utopic se credea înainte de instaurarea regimurilor comuniste.
În forma propusă pentru disciplina Educație sexuală nu este greu de recunoscut un principiu esențial al comunismului: copiii nu sunt ai părinților, ci sunt ai statului. Apelul ilustrează deplin principiul realizării binelui copiilor prin separare de părinți, ba chiar împotriva acestora. Astfel, noțiunea de „părinți” nu apare niciodată în textul Apelului, iar singura dată când apare termenul de „familie” este o referire la posibilitatea abuzurilor sexuale ale membrilor familiei asupra copiilor.
O caracteristică vitală a oricărei societăți umane a fost continuitatea, practicată în primul rând prin responsabilitatea și asumarea de către părinți a educației copiilor lor. Primul sistem social-politic care a reușit ruperea semnificativă a copiilor de părinți printr-o educație opusă gândirii părinților a fost comunismul. Așa a fost posibil ca pionierii ucrainieni din anii 1930 să-l slăvească pe Stalin, cel care tocmai le ucisese părinții în Holodomor.
În educație se codifică esența culturii și civilizației unui stat, prin elementele care sunt validate și considerate demne de a fi transmise următoarelor generații. În condițiile în care în România nu este legală „căsătoria” între persoane de același sex, iar în întreaga lume un număr limitat de state au legiferat-o de curând, de ce se încercă predarea ei copiilor, câtă vreme ea nici nu a fost încă validată de adulți? Căci, să vorbim deschis, este limpede unde țintește demersul asociațiilor inițiatoare, dincolo de combaterea discriminării persoanelor cu comportament homosexual: „căsătoria” homosexuală.
Desigur, oamenii sunt liberi sa creadă ce vor. Dar asta nu înseamnă că cei care cred diferit nu  au și ei același drept. Un drept care va fi anulat prin impunerea educației sexuale anti-familie. În Germania, au fost arestați părinți care au dorit să își retragă copiii de la orele de educație sexuală, pentru ca nu erau de acord cu unele aspecte prezentate. Trebuie să fim conștienți că totalitarismul poate apărea oriunde și în orice moment istoric. Iar în România, totalitarismul comunist și experiența interzicerii gândirii libere le avem proaspete în minte.
Domnilor Miniștri,
O stafie bântuie civilizația europeană la începutul secolului XXI. Este ideologia gender, egalitaristă precum comunismul. Aldous Huxley, în Minunata lume nouă, exprima legătura între totalitarismele începutului de secol XX și dezvoltarea lor în viitor, inclusiv prin manipularea sexualității umane: numele fetiței parteneră a băiatului care este pedepsit pentru că refuză, la școală, jocul erotic cu ea este Polly Troțky.
Încercările repetate, caracterizate prin agresivitate ideologică și vizuală, de a impune cu forţa opinii cu impact social major în numele realizării binelui și eludând firescul proces al cercetării și dezbaterii ne amintesc nouă, românilor, mai pregnant decât orice de practica instaurării comunismului.
În prezent, Organizația Mondială a Sănătății susține educația sexuală anti-familie, începând de la naștere. Standardele OMS, realizate în spiritul ideologiei gender, le cer educatorilor să predea copiilor mai mici de 4 ani noțiuni despre masturbare, valorizând pozitiv această practică, iar copiilor între 4 și 6 ani informații despre relațiile cu persoane de același sex (a se vedea documentul din prima notă a Apelului).
Experiența istorică arată că una dintre organizațiile în care oamenii și-au pus cel mai multe speranțe, Societatea Națiunilor, nu a fost capabilă să își atingă principalul scop, împiedicarea apariției unui nou război mondial. Lecția pe care o putem învăța este că niciunei instituții nu i se poate acorda apriori încrederea deplină că poate proteja, fără a fi evaluate acțiunile ei.
Jurământul Dumneavoastră este față de România și față de poporul român. Nimeni nu Vă poate obliga, ca demnitari, sau nu ar trebui să Vă poată obliga, să alegeți ceva dăunător poporului român. Între ideologia gender, care caută să devină normă unică, și mentalitățile puternicelor civilizații limitrofe spațiului european, în care discriminarea femeii nici nu este percepută ca discriminare, credem că România are șansa identificării unui model de educație care să includă problematica sexualității și care să evite ambele extreme, atât egalitarismul, cât și abuzul. Între exhibiționismul educației sexuale anti-familie, reprezentat de lenjeria intimă expusă la falsh-mob-ul din 28 septembrie, și crimele de onoare, România poate propune un model eficient, centrat pe familie.
Domnilor Miniștri,
Este legal ca Ministerele Educației și Sănătății să propună populației României un sistem de valori hedonist privind sexualitatea și o educație sexuală anti-familie, dar mai întâi trebuie să informeze și să ceară consimțământul.
Viziunea despre sexualitate face parte din viziunea despre viață a unei persoane și nu se poate impune cu forța. Este de neînțeles dorința autorilor Apelului, în condițiile în care, de curând, Curtea Constituțională a cerut ca, pentru studierea religiei, părinții/tutorele legal instituit/elevul după 14 ani trebuie să facă cerere specială, deoarece este vorba despre o materie care se referă și la dimensiunea conștiinței persoanei și de aceea nu poate fi impusă obligatoriu! Dat fiind caracterul cu totul special al unei astfel de materii și având în vedere existența de manuale alternative, considerăm obligatoriu ca studierea unei eventuale discipline școlare care să cuprindă ore de educaţie sexuală să se facă de către copil numai cu acordul părinților. Obligativitatea solicitată de către autorii Apelului nu este decât o violare a conștiinţei elevilor și părinţilor, amintind de siluirea conștiinței în comunism.
Suntem conștienți că lipsa informării copiilor de către părinți a dus, în unele cazuri, la traume care ar putea fi evitate. Însă ignorarea caracterului cu totul aparte al sexualității în viața umană și a dificultății abordării ei în funcție de profilul psihologic al copilului și de vârsta lui poate crea traume de a o anvergură și mai mare.
Legătura părinți-copii este mediul natural al acestor discuții și părinții trebuie încurajați să discute cu copiii și aceste probleme intime. Statul este dator să contribuie la educația continuă, iar existența unor cursuri de parenting finanțate de stat și accesibile părinților pot folositoare și în această direcție.
În același timp, reînnoim cererea pe care diferite organizații semnatare au făcut-o și cu alte ocazii: introducerea unei discipline opționale intitulate „Educație pentru familie și societate”, care să armonizeze prezentarea sexualității persoanei cu prezentarea ansamblului relațiilor familiale și sociale.
Programa pentru această disciplină trebuie să fie realizată în urma unei etape de documentare temeinică, făcută de persoane de specialitate, nu în urma presiunii și conform dorințelor organizațiilor promotoare ale ideologiei gender. Discipline precum Personal, Social and Health education din Marea Britanie ori Pregătirea pentru viața de familie din Polonia pot fi folosite ca inspirație și comparație pe plan european.
În privința sexualizării spațiului public, Vă adresăm două întrebări: Ați văzut flash-mob-uri desfășurate de aceste ONG-uri în care să protesteze față de invazia pornografiei în spațiul public prin intermediul reclamelor? Mai există o altă Capitală europeană în afară de București unde reclamele la pariuri sportive să fie de un erotism similar?
Domnilor Miniștri,
Nu este o opţiune acționarea sub imperiul flash-mob-urilor, raiduri de tip comunist, dar mai rafinate, pentru impunerea colectivizării conștiinţelor. Flash-mob-urile și indecența agresivă nu țin loc de studii temeinice, după cum niciodată promisiunile ideologice nu au putut suplini rezultatele practice. Comunismul a propus raiul social și a încercat să-l realizeze prin egalitarismul proprietății; ideologia gender de factură comunistă promite raiul social și crede că îl va realiza prin egalitarismul sexual, în care totul este legitim câtă vreme este consimțit.
În fața cererii imperative a semnatarilor Apelului de a introduce „acum” și în mod obligatoriu educația sexuală în forma dorită de ei, Vă solicităm să tratați cu discernământul  necesar problema atât de delicată a educației copiilor cu privire la sexualitate. Dacă veți fi acuzați că nu dați curs „acum” Apelului și vi se vor aplica etichete de „fundamentalism”, „antimodern”, „învechit” etc., Vă reamintim că regimul comunist a pretins că reprezintă și aduce democrația în România inclusiv în cea mai cruntă perioadă a totalitarismului, în anii ʼ50.
În încheiere, vă amintim o constatare a lui Aldous Huxley din prefața cărții Minunata lume nouă: „Pe măsură ce libertatea politico-economică se restrânge, cea sexuală tinde să crească prin compensaţie”.
NOTE:
Fragment din Minunata lume nouă, de Aldous Huxley (1932)
„Pe o peluză cuprinsă de tufe de arbuști mediteraneeni, doi copii – un băieţel de vreo șapte ani și o fetiţă cam cu vreun an mai mare – jucau, cu toată gravitatea și atenţia concentrată a savanţilor adânciţi într‑un stu­diu consacrat unei mari descoperiri, un joc sexual rudimentar.
Dintr-un grup de arbuști din apropiere ieși o educatoare conducând de mână un băiețel care urla în timp ce era tras înainte. Pe urmele lor venea trap-trap o fetiță cu mutra îngrijorată.
– Ce s-a întâmplat? întrebă Directorul.
Educatoarea dădu din umeri:
– Nu cine știe ce. Numai că băiețelul ăsta se lasă cam greu implicat în jocurile erotice obișnuite. Am mai observat de două ori chestia asta la el. Și azi din nou. Adineauri a început să urle…
– Zău că n-am vrut să îl supăr sau să îi fac rău! zise fetița îngrijorată. Zău că n-am vrut.
– Bineînțeles că n-ai vrut, drăguțo, o consolă educatoarea. Așa că – reluă ea întorcându-se din nou către Director – îl duc la Psihologul Adjunct. Ca să verific dacă nu cumva are ceva anormal.
– Foarte bine faci! spuse Directorul. Du-l înăuntru. Tu stai aici, fetițo, adăugă el în timp ce educatoarea se îndepărta cu băiețelul care încă mai țipa cât îl ținea gura. Cum te numești, fetițo?
– Polly Troțki.
– Foarte frumos nume, o lăudă Directorul. Ei, acum du-te fuguța și vezi dacă nu-ți găsești vreun alt băiețel cu care să te joci.
Fetița dispăru în tufișuri și nu o mai văzură.
– Ce micuță fermecătoare! zise directorul privind lung în urma ei.
Apoi se întoarse către studenți: Ceea ce vreau să vă spun acum s-ar putea să vi se pară de necrezut. Dar, pe de altă parte, dacă nu ai o pregătire specială în domeniul istoriei, majoritatea realităților din trecut par într-adevăr incredibile.
Și le dezvălui adevărul uluitor: Foarte multă vreme înaintea Erei Domnului nostru Ford jocurile erotice între copii fuseseră considerate ceva anormal (studenții scoaseră urlete de râs când auziră), și nu numai anormal, ci de-a dreptul imoral (vai, nu se poate!) și fuseseră ca atare riguros reprimate.”
Semnează:
Asociația Studenți pentru viață
Asociația ProValori Media
Asociația Darul Vieții
Asociația Pro-Vita Sibiu
Asociația Provita Târgoviște
Asociația Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”
Asociația „Tineretul Ortodox Român” – Filiala Bucecea
Asociația Provita Media
Asociația Down Art Therapy
Asociația Provita Gorj
ASCOR Tg. Jiu
Asociația PRO VITA – filiala București
Asociația Persoanelor cu Deficiențe de Auz „Darul Sunetului”
Asociația Basarabii
Asociatia Gaspar, Baltasar & Melchior
Asociația Copii pentru Cristos
Asociația Prologos
Asociația Synaxis 2010
Asociația Enable
Fundația People to People Oradea
Asociația Feminism proFamilie
Asociația Bunul Samaritean
Asociația Lemaan Ahai – de dragul fraţilor mei
Alianţa Familiilor din România
Fundația Naţională pentru Românii de Pretutindeni
Asociația Generală a Românilor Uniți
Asociația „Doamna Stanca”
Asociația pentru Toleranță în Spațiul Public
Asociația pentru Revigorarea Tradiției
Asociația Familia Tradițională
Asociația Părinților pentru Educație Sănătoasă
Asociația pentru Apărarea Familiei
Asociația Dascălilor din România
Fundația Institutului pentru Cercetări Psihosociale și Bioetice
Asociația Familiilor Numeroase
Asociația „Sfinții Ioachim și Ana”
Asociaţia Creștină de Misiune și Caritate „Bunul Samaritean”
Fundația Creștină „Arsenie Boca”
Asociaţia Home Schooling România
Unity in Values Interconfessional Association
Asociația ROST
Fundația Romanian Children’s Appeal
Asociația Centrul de Tineret Moniom
Floarea de foc
Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe ProVita din România
Fundaţia Sfinţii Martiri Brâncoveni – Suceava
Fundaţia Culturală IPAMIA
Fundaţia Pentru Oameni
Asociaţia Pro Vita Bucovina
Asociaţia BUCOVINA PROFUNDĂ
Asociaţia Psaltichia
Asociaţia Sfântul Ioan cel Nou – Suceava
Asociaţia Creştin Ortodoxă Mama Olga
Asociaţia Culturală „Sfântul Mitropolit Dosoftei”
Asociaţia Kozacioc
Asociaţia Kolomeika
Uniunea Femeilor din Bihor
Asociaţia „Familia Ortodoxă”
Fundaţia Creştină Elim
Asociaţia „Familia şi viaţa”
Asociaţia Genesis Life
ASCOR Braşov
Pro-Vita Craiova
Asociaţia Civic Media
Asociaţia Predania
Liga de Utilitate Publică
Organizaţia Creştină Agape
Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie
Asociaţia Christiana
Liga pentru Identitate Naţională
Asociaţia „Ortodoxia Tinerilor”
Asociaţia Pro Vita „Sfântul Stelian”
Asociaţia IKON
Asociaţia Brâncoveanu – Arad
Asociaţia „Înţelege Autismul”
Asociaţia „Ieromonah Arsenie Boca”
Asociaţia Română „Focul Viu”
Asociaţia Culturală Sarmisegetuza
Asociaţia „Inima Ardealului”
Youth Association for Personal Development and Innovative Programs

Anunțuri

Un gând despre „Răspuns la propunerea introducerii educației sexuale în școli al Mănăstirii Petru Vodă

  1. Unul din principalii participanti in elaborarea si lansarea educatiei sexuale in provincia Ontario din Canada, fostul reprezentant al ministerului educatiei in Ontario si Manitoba, Ben Levin, a fost recent condamnat la 3 ani inchisoare pentru producerea si posesia pornografiei cu copii si pentru incurajarea de a comite violenta sexuala. Una din promisiunile electorale a actualei prim-ministru care sufera de devierea psihopatologica numita lesbianism si e mandra de faptul acesta, Kathleen Wynne, fost introducerea acestui curiculum la care a lucrat cot la cot cu Ben Levin. Acuma, acest curiculum a fost bagat fortat in educatia publica si necatand la protestele organizate pana in ziua de azi toata provincia, parintilor se spune acelasi mesaj: nu dam nici un pas inapoi. Ba mai mult decat atat, ministru educatie Liz Sandals a mintit deschis parintii spunand ca is vor putea retrage copii de la orele acestea, acuma insa a schimbat macazul si spune ca scoala poate lua decizia de a interzice acest lucru.
    Iata-n asa hal a ajuns tara Canada, visul multor emigranti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s