(IV) Minuni actuale în trai ortodox. Vindecare de hepatită și liniște sufletească

(25.02.2015) din rubrica Minuni și mărturisiri 

Doamne ajuta! Vreau sa va impartasesc si eu povestea mea, poate ca această experiență va mai ajuta si pe altii. Va multumesc!

Doresc sa va povestesc si eu cat bine mi-a facut Dumnezeu si bunii sfinti ai sai: Sfantul Nectarie, sfantul Efrem cel Nou, parintele nostru Arsenie, sfantul cuvios Ioan de la Prislop, sfintii Nicolae, Rafail si Irina, sfantul Ioan Rusul  si nu in ultimul rand Maicuta Domnului. Am tinut sa-i enumar pe toti cei la care am alergat in rugaciunile mele, deoarece stiu ca toti m-au ajutat, au lucrat impreuna. Le multumesc dar stiu ca nu indeajuns pentru tot binele primit.

Pe sfantul Nectarie l-am “cunoscut” cu aproape 4 ani in urma,  in incercarile mele disperate si neputincioase de-a incerca sa schimb ordinea lucrurilor: Imi doream cu ardoare un copilas, care se lasa asteptat. Pe-atunci nu stiam sau mai bine zis nu voiam sa vad ca toate se intampla cu voia Domnului si la timpul randuit. Asadar, fiind in vizita la nasii nostri la Bucuresti, am insistat ca vreau sa merg la Sfantul Nectarie, la manastirea Radu Voda. Zis si facut, am ajuns acolo ne-am inchinat, ne-am rugat cum am stiut, am scris un acatist (Nasa era era cam in aceeasi situatie cu mine, copilasul se lasa asteptat si in familia lor). Cand am iesit pe poarta manastirii aveam un zambet pana la urechi si o certitudine in suflet cum ca toate se vor aranja. A trecut o luna, eram la sfanta liturghie si dintr-o data am ametit si am apucat sa-i spun unei doamne ca am nevoie de niste apa. Urmatorul lucru pe care-l stiu e ca m-am trezit intinsa pe jos, cu trei doamne in jur care incercau sa ma ajute. Asta a dat startul unui lung sir de investigatii medicale la finalul carora diagnosticul m-a lasat muta: Hepatita cronica B activa! Eu ii ceream lui Dumnezeu copilasi, fara sa stiu ca acei copilasi ar fi putut oricand sa fie infectati. Mare, mare este puterea lui Dumnezeu si lucreaza in cel mai minunat mod! Am trecut prin multe stari in acea perioada: a fost deznadejde, furie, sentimente de neputinta, toata lumea imi spunea ca trebuie sa invat sa traiesc cu aceasta boala, deoarece Hepatita cronica B nu se vindeca decat in 3-5% din cazuri. Dar mi-am amintit de tot ce citisem despre Sfantul Nectarie, de minunile lui si de fapt am constientizat ca totul a inceput dupa vizita la Manastirea Radu Voda. Incepusem sa vad de fapt ca Dumnezeu se milostivise de mine, m-a scos din “goana dupa copii” si m-a invatat sa am rabdare si incredere in voia Lui. Incepusem demersurile pentru obtinerea tratamentului cu interferon, si am depus dosarul in septembrie stiind ca listele de asteptare la CAS sunt mari, aprobarea putand veni si dupa 1 an jumate sau chiar doi.  In acea saptamana am fost si la mormantul Parintelui Arsenie si m-am rugat sa faca cum stie ca e mai bine pentru ca ma temeam groaznic de tare de tratament. Peste tot citisem ca e un tratament dur, foarte greu de suportat. In exact 2 luni de la “vizita” la parintele Arsenie, m-a sunat medicul sa-mi spuna ca mi s-a aprobat tratamentul. Nu stiam daca sa plang de teama sau sa ma bucur. Dar “Comisia mea din ceruri”, cum obisnuiesc sa-I numesc pe bunii sfinti, mi-au trimis ajutor mai repede decat puteam sa ma gandesc. Am inceput tratamentul  si totul a decurs nesperat de bine, aveam doar dureri de cap razlete si oboseala permanenta, dar a fost foarte, foarte bine fata de cum putea sa fie.  In tot acest timp, m-am uns in partea dreapta cu ulei de la Sfantul Nectarie, am citit acatistul Sfantului, m-am  rugat dar nu cat ar fi trebuit si mare ajutor am primit de la mama mea care l-a descoperit si ea pe sfantul Necatrie si i-a citit acatistul tot anul cat am fost sub tratament. Analizele mele nu aratau deloc bine, dar ma bucuram ca totusi ma simteam bine, nu am lipsit nici o zi de la servici. In timpul acesta, am avut un vis… L-am visat pe sfantul Nectarie cu un bebelus in brate, venea dupa mine. Dar la un moment dat s-a oprit. Se uita la copilas dar nu a mai facut un pas. M-am trezit mai fericita ca niciodata, a fost un sentiment de nedescris chiar daca sfantul nu a venit cu copilasul la mine. Cumva traiesc cu gandul ca puiutul meu e in grija sfantului si poate candva mi-l va incredinta mie.

Revenind la boala mea, in toamna anului trecut am terminat tratamentul. La o luna de la terminarea lui am fost sa-mi fac analizele si ce credeti? Hemograma era impecabila, analizele la ficat perfecte si cel mai important, AgHbs devenise negativ si aveam anticorpi!!! Asta insemna ca am scapat de virus, ca eram parte din acei 3-5% care reusesc! Mi-am sunat de urgenta medicul sa-I spun, si m-a chemat la cabinet. Mai tarziu mi-a spus ca de fapt n-a avut incredere in cum interpretasem eu analizele si a vrut sa se convinga singur de aceea ma chemase. Dupa 6 luni trebuie sa refac analizele si daca se mentin, voi fi declarata vindecata. Dar medicul era foarte optimist, spunand ca odata ce corpul a creat anticorpi nu se asteapta la surprise neplacute dar ca protocolul trebuie respectat.

Trebuie sa mai multumesc si Sfantului Efrem care ma ajuta sa scap de dureri crunte de cap doar prin ungere cu ulei de la candela Sa. Asta dupa ce ani de zile am suferit din cauza unor cumplite migrene. Grabnic ajutator este, chiar si cu cei care cred mai putin sau sunt umbriti de indoiala cum a fost si cazul meu.

Multumesc lui Dumnezeu si tuturor sfintilor care m-au ajutat! Eu nevrednica, tare I-am suparat de-a lungul timpului si tot am gasit mila! Sunt sigura ca oricine va cere va fi ajutat, doar sa-si doreasca asta cu adevarat. Dumnezeu asculta si rugaciunile scurte si simple… am simtit asta din plin! Si in incheiere mai am o veste minunata: nasa mea este insarcinata. Nici rugaciunile ei nu au ramas fara raspuns. Credeti, credeti cu tarie si veti fi ajutati. Doamne ajuta!

© Copyright: Preluarea textelor complete se face numai cu înştiinţarea admin. DOAR ORTODOX, sau parţial, cu continuare de trimitere la articolul de pe acest site. Mulţumim pentru înţelegere!