(III) Minuni contemporane în trai ortodox. Sf. Nectarie, grabnic-ajutătorul mamelor însărcinate şi iubitorul de copii

(08.06.2014) din rubrica Minuni și mărturisiri

Numele meu este Raluca Ion din Urlati , Prahova si vreau sa va impartasesc minunea pe care a facut-o Sf.Nectarie si bunul Dumnezeu pentru fetita mea. Eu si sotul meu suntem impreuna de 11 ani. Anul trecut ne-am hotarat sa ne intemeiem cu adevarat o familie , sa avem un copil. Spre surprinderea noastra am ramas insarcinata foarte repede. Pe data de 8 septembrie am aflat ca sunt insarcinata.Bucuria a fost mare dar in acelasi timp eram si un pic speriata. Am avut mici probleme la inceputul sarcinii , aveam dureri insotite cu sangerari. A doua zi am facut programare la ginecolog. La control doctorul nu a putut sa imi spuna prea multe decat ca trebuie sa asteptam sa vedem evolutia sarcinii , diagnosticul fiind  amenintare de avort. Au fost 3 saptamani groaznice de asteptare pentru noi , dar dupa trei saptamani doctorul a confirmat ca este o sarcina in evolutie si totul este bine. Intre timp sotul meu a fost la Biserica Radu Voda din Bucuresti si mi-a adus mir pe care l-am folosit toata sarcina si dimineata si seara la culcare. Mi-am schimbat si doctorul ginecolog care era in Ploiesti si ne-am dus la Spitalul Filantropia in Bucuresti la d-na doctor Paris Doina. Sarcina a decurs normal pana in cea de a 32-a saptamana cand am fost la ecografie. Fetita era pozitionata gata sa se nasca. Atunci doctorita mi-a recomandat repaus la pat si ne vom vedea peste 3 saptamani. In cea de a 35-a saptamana exact in saptamana patimilor mi s-au rupt membranele si am ajuns de urgenta la spital. La ora 00.15 am ajuns la spital iar la ora 08.15 am nascut-o pe frumusetea noastra Eva Maria Nectaria. Nasterea nu a fost deloc usoara deoarece s-a nascut cu cordonul ombilical de 2 ori in jurul gatului acesta fiind si gros , iar respiratia nu a fost una foarte buna , de aceea si nota a fost foarte mica la nastere, de 4. Medicul neonatolog a reusit sa stabilizeze fata si au plecat cu ea la terapie intensiva la prematuri. Ni s-a spus ca totul este bine , ca necesita supraveghere si urmeaza ca dupa amiaza sa putem merge sa ne vizitam papusica. Am fost impreuna cu sotul meu la ea , era cu un tub de oxigen , era stabila. Seara a fost sotul meu in vizita la ea si era bine. Dimineata urmatoare am aflat ca fata era in stare critica. Doctorul neonatolog ma astepta sa vorbim. Nu am inteles eu mare lucru din ce imi spunea dansa acolo decat ca este foarte grava starea ei si ca daca va trece de urmatoarele 2 zile poate mai are sanse de scapare. A fost o lovitura puternica pentru noi si parca nu imi venea sa cred ce se intampla. Dupa ce am vorbit cu doctorita l-am sunat intr-un suflet pe sotul meu pentru a-i spune ce se intampla. In acelasi moment ma cauta si d-na doctor ginecolog care tocmai aflase si dansa ce se intamplase. Sotul meu impreuna cu socrii mei au fost la Biserica Radu Voda la Sf. Nectarie si s-au rugat pentru sanatatea micutei noastre. Mi-au adus acatistul Sf.Nectarie pe care am promis ca il voi citi in fiecare zi pentru a face o minune cu fetita noastra. Au fost niste momente foarte dureroase pentru fiecare dintre noi. Eu imi tot spuneam mie ca totul va fi bine si aveam un sentiment de bine. Alaturi de noi a fost d-na doctor ginecolog Paris Doina , sa-i dea D-zeu sanatate si  tot echipajul de la terapie intensiva a spitalului Filantropia din Bucuresti. Cand a sosit sotul meu am fost sa vedem ce face fetita si am vorbit din nou cu doctorul neonatolog care ne-a spus destul de clar si de raspicat ca fetita noastra are septicemie si ca era sa o piarda noaptea trecuta. Cand am auzit aceste cuvinte am izbucnit in plans si nu credeam ca toate astea se intmpla si ca totul este un vis urat din care vreau neaparat sa ma trezesc. Dar nu era asa , totul era cat se poate de real. Starea ei era stabila dar nu se stia care va fi evolutia ei , trebuia sa avem rabdare si sa asteptam. Am hotarat cu sotul meu ca trebuie sa o botezam , si am vorbit cu parintele de la capela spitalului si in a doua zi a ei de viata am botezat-o. Prin momente cumplite am trecut si nu vreau ca nimeni sa treaca prin astfel de experiente. Minunea s-a intamplat cat de curand posibil. Eram doar in saptamana luminata. La urmatoarea vizita mi s-a spus ca evolutia ei este spre o usoara crestere si ca tot ce trebuie sa facem este sa ne rugam bunului D-zeu si sa avem rabdare. Pe zi ce trecea mai primieam cate o veste buna referitor la evolutia  ei , era din ce in ce mai bine. Si asa dupa aproape trei saptamani am ajuns acasa cu o minunatie de fetita. Doctorii i-au dat slabe sanse de viata iar una din doctorite ne-a spus : ”cu medicamentatia care i-am dat-o nu facea fata la ce a avut acest sufletel ci numai cu ajutorul lui D-zeu s-a facut bine”. Am nascut-o pe 15 aprilie 2014 , chiar de Sf.Anastasia , afland ca Sf.Nectarie a purtat numele de Anastasie. Oare sa fi fost o coincidenta? Nu cred. Sf. a facut minunea, minunea de a-mi lasa fetita mea scumpa sa traiasca si cand va creste ii voi impartasi cu mare drag prin ceea ce a trecut slavindu-l pe Sf.Nectarie si pe bunul D-zeu. Sfantul Nectarie a facut minuni cu scumpa noastra si ii multumim din tot sufletul pentru ajutorul acordat si nu vom uita niciodata ca a fost alaturi de noi si ne-a aratat ce insemna credinta in D-zeu si minunile pe care le poate face. La ultimul control doctorul pediatru ne-a spus ca fata arata ca si cum nu a suferit de septicemie. Ce ne dorim mai mult de atat? Minune Dumnezeiasca , nu altceva.

© Copyright: Preluarea textelor complete se face numai cu înştiinţarea admin. DOAR ORTODOX, sau parţial, cu continuare de trimitere la articolul de pe acest site. Mulţumim pentru înţelegere!