Troparul Floriilor (Intrării Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim) . Acatistul Intrarii Domnului în Ierusalim

TROPARUL FLORIILOR „Învierea cea de obşte mai înainte de Patima Ta încredinţând-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând, Ţie Biruitorului morţii strigăm: Osana Celui dintru înălţime, bine eşti cuvântat, Cel ce vine întru numele Domnului.”

 

Sunt cuvinte pe care le spunem in fiecare an la praznicul Floriilor, respectiv al Intrarii Mantuitorului in Ierusalim, precum si in ziua precedenta, in Sambata lui Lazar. Rostind sau cantand aceste cuvinte, ne adresam Domnului Hristos, Biruitorului mortii, Care l-a inviat din morti pe Lazar preinchipuind si prin aceasta Invierea noastra a tuturor, invierea cea de obste si ne exprimam bucuria de a-L intampina pe Domnul Hristos asemenea pruncilor din Ierusalimul de acum aproximativ doua mii de ani.

 Intrarea Mantuitorului Iisus Hristos in Ierusalim, pe care o sarbatorim in fiecare an in duminica dinaintea Sfintelor Pasti, este istorisita de toti cei patru sfinti evanghelisti, fiind strans legata de evenimentele ultime ale vietii trupesti a Domnului Hristos, de ultimele Sale zile petrecute in Ierusalim, de patimile, rastignirea, moartea si invierea Sa. Sfantul Evanghelist Ioan insa, inainte de a prezenta Intrarea in Ierusalim, in capitolul 11 si la inceputul capitolului 12 ale evangheliei sale relateaza niste evenimente importante petrecute intr-un sat din apropierea Ierusalimului, in Betania. Este vorba de invierea lui Lazar si de ungerea Mantuitorului cu mir de catre Maria, sora lui Lazar.

 Din relatarea Sf. Evanghelist Ioan aflam ca Mantuitorul avea un prieten in Betania, prieten ce ajunsese sa fie bolnav. Surorile lui Lazar, Marta si Maria, pe care Domnul Hristos le iubea de asemenea, I-au trimis Acestuia vorba ca Lazar, prietenul Lui este bolnav. Auzind stirea, Mantuitorul a afirmat ca aceasta boala nu era spre moarte, ci ca Fiul lui Dumnezeu sa se preaslaveasca prin ea (cf. In.11,4) si doar dupa doua zile S-a indreptat spre Iudeea, provincie in care se afla satul Betania. In momentul plecarii El cunostea faptul ca Lazar deja murise, fapt pe care l-a facut cunoscut si ucenicilor Sai, iar cand au ajuns in Betania Lazar se afla deja de patru zile pus in mormant. Sosind in Betania, Domnul Hristos a fost mai intai intampinat de Marta, sora lui Lazar si a Mariei, cu care El a avut un scurt dialog. Deoarece Marta isi exprima tristetea pentru pierderea fratelui ei in lipsa Mantuitorului, Domnul Hristos i-a spus ca acesta o sa invieze. Pentru ca ea credea ca Mantuitorul vorbeste despre invierea de obste, El i s-a prezentat drept „invierea si viata”, spunandu-i ca cel ce crede in El chiar daca va muri, va trai, ca tot cel care traieste si crede in El nu va muri in veac (cf. In.11,24-26). Dialogul se incheie cu o marturisire de credinta a Martei, prin care aceasta isi exprima credinta in cele spuse de Iisus si afirma ca ea a cunoscut ca El este „Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit in lume” (In.11,27).

 Dupa ce a spus acestea, Marta s-a dus sa o cheme pe Maria, sora ei, si i-a spus: „Invatatorul este aici si te cheama” (In.11,28). Aceasta s-a grabit sa vina, urmata fiind de iudeii care se aflau in casa lor pentru a le mangaia pentru moartea fratelui. Vazand-o plangand, inconjurata de iudeii care si ei plangeau, Iisus, ne spune evanghelia, a suspinat cu duhul, S-a tulburat intru Sine si a lacrimat. Faptul i-a dus pe iudei la constatarea marii iubiri a lui Iisus fata de Lazar si la nedumerirea lor, exprimata prin cuvintele: „Nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului sa faca asa ca si acesta sa nu moara?” (In.11,37). Suspinand inca o data Mantuitorul s-a dus la mormant si l-a inviat pe Lazar, fapt in urma caruia multi din iudeii prezenti au crezut in El. Altii insa, s-au grabit sa-i instiinteze pe fariseii care, auzind, s-au hotarat atunci sa-L ucida.

 La inceputul capitolului 12 Sfantul Evanghelist Ioan prezinta o alta venire a Mantuitorului in casa lui Lazar, pe care il inviase, prilej cu care Maria, sora acestuia, a uns picioarele lui Iisus cu mir de mare pret si le-a sters cu parul capului ei, ungere interpretata de Mantuitorul ca o preinchipuire a mortii si ingroparii Sale. Evanghelia ne relateaza iarasi ca multime de iudei, auzind ca Iisus venise in casa lui Lazar, s-au grabit sa vina si ei acolo pentru a-L vedea nu doar pe El, ci si pe Lazar pe care il inviase din morti.

 In ziua urmatoare Iisus a intrat in Ierusalimul care se pregatea pentru sarbatoarea Pastilor. Evenimentul este prezentat, cum am spus deja, de toti cei patru evanghelisti, din scrierile carora aflam ca Mantuitorul, calare pe un asin, a intrat in cetatea lui David, fiind intampinat de multimea care, purtand in maini si asternand in cale ramuri de finic, striga: „Osana! Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului, imparatul lui Israel!” (In.12,13). Intrand in Ierusalim, Mantuitorul nu a provocat doar bucuria multimii, ci si invidia fariseilor, care spuneau intre ei: „Vedeti ca nimic nu folositi! Iata, lumea s-a dus dupa El” (In.12,19). Peste doar cateva zile acestia aveau sa-L prinda pe Iisus, sa faca astfel incat El sa patimeasca si in cele din urma sa fie rastignit, neputand sa creada din pricina rautatii lor ca El era Viata si ca, prin urmare ei luptau chiar impotriva Vietii, impotriva izvorului vietii lor, impotriva lor insisi.

 Aceste lucruri petrecute acum aproximativ 2000 de ani noi le marturisim in fiecare an cand pomenim invierea lui Lazar si cand sarbatorim Intrarea Mantuitorului in Ierusalim, devenind astfel si noi martori ai acestor evenimente.

 Precum odinioara in Betania, Domnul Hristos vine tot mereu si la noi. Vine prin cuvantul Sfintei Evanghelii, vine prin Sfintele Taine, vine prin slujbele Bisericii. De fiecare data cand se citeste Evanghelia despre invierea lui Lazar se spune mai ales pentru noi: „Invatatorul e aici si te cheama”. Faptul ca bat clopotele, ca in biserica se face o sfanta slujba, ca se citeste Sfanta Evanghelie, inseamna ca Invatatorul este acolo, a venit in intampinarea noastra si ne cheama. Cand un frate al nostru are nevoie de noi, la fel, El ne cheama. Cand a fost chemata Maria, sora lui Lazar, ea „s-a sculat degraba” si a mers in intampinarea lui Iisus (cf. In.11,29). Acum, cand e randul nostru sa-L intampinam, raspundem noi oare chemarii Lui? Mergem noi acolo unde se gaseste Mantuitorul, unde ne asteapta, unde ne cheama?

 Odinioara Domnul Hristos intra in Ierusalim, fiind intampinat de multime si mai ales de copiii cei nevinovati, cu mare bucurie, iar de cei intunecati de rautate cu ura. Astazi El vrea sa intre in Ierusalimul sufletului nostru, sa fie imparatul inimii noastre. Il primim noi oare cu bucurie, Ii acordam aceasta imparatie care I se cuvine sau, uzurpatori fiind, Il alungam si suntem gata sa-L ucidem?

 Inainte de a-l invia pe Lazar, stiind ca o sa faca aceasta, Mantuitorul Hristos a fost cuprins de tulburare, S-a intristat si chiar a plans. A plans pentru durerea prietenilor Sai, a plans compatimind pe cei pe care-i iubea. Oare noi ne straduim sa fim prieteni ai Lui, incercam sa-L iubim si sa ne facem dragi Lui? Oare, cand cei din jurul nostru sufera, ne doare si pe noi necazul lor, patimim si noi impreuna cu ei?

 Intrand in Ierusalim, Domnul Hristos a gasit acolo din pacate nu doar curatia unor inimi de copii care se bucurau sa-L intampine, ci mai ales uriciunea, invidia, rautatea, mandria, lacomia instalate in cel mai sfant loc din Ierusalim. Acum, cand vrea sa intre in sufletul nostru, cum Il primim? Cu inimi curate, cu nerautate, cu bunatate si strigand ca pruncii odinioara: „Osana! Bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului, Imparatul lui Israel!”? Sa traim astfel incat sa nu afle sufletul nostru plin de spinii patimilor pe care sa fie nevoit a-i alunga cu biciul! Si… poate chiar e asa, dar in acest caz sa-L lasam sa-i alunge, sa-i scoata afara din noi, pentru ca nu cumva sa preferam tulburarea, agitatia, rautatea, crima in locul Imparatului pacii.

 Dupa ce l-a inviat pe Lazar, Mantuitorul a spus: „Dezlegati-l si lasati-l sa mearga!” (In.11,44). Sfantul Ioan Scararul interpreteaza aceste cuvinte mai ales cu referire la noi spunand: „Dezlegati-l pe el si lasati-l sa mearga spre fericita nepatimire!”. Venind la noi, Domnul Hristos ne dezleaga de orice fel de legaturi ale mortii pentru a putea merge spre El, spre Viata. Sa nu preferam deci starea de legati, de inlantuiti ai propriilor noastre patimi, in locul libertatii, in locul vietii adevarate.

 Pentru a sarbatori cu adevarat Intrarea Mantuitorului in Ierusalim, sa iesim si noi in intampinarea Lui cu stalparile gandurilor si faptelor bune, cu simtaminte curate, cu mirul de buna mireasma al unei vieti fara prihana, cu dorinta de a-l primi pe El ca imparat al nostru.

 Ierusalimul sufletului nostru sa-si merite numele de „pace sfanta” si sa fie cetatea bucuriei intampinarii Mantuitorului, locasul pacii, in care se afla tronul lui Dumnezeu, sa fie Ierusalimul Invierii. Sa aclamam si noi: „Osana Celui dintru inaltime, bine esti cuvantat, Cel ce vii intru numele Domnului” si sa ne bucuram de posibilitatea de a-L putea, nu doar intampina, ci chiar primi intreg pe Domnul Hristos in fiinta noastra.

 Episcop-vicar Sofian Brasoveanul

ACATISTUL FLORIILOR (AL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM) 

 

Tropar, glas 1

Învierea cea de obşte mai înainte de Patima Ta încredinţând-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând, Ţie Biruitorului morţii strigăm: Osana Celui dintru înălţime, bine eşti cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului!

Condacul 1

Împărate al Sionului de Sus, blând Biruitor şi drept Izbăvitor, Cel ce întru cele de sus eşti purtat de Heruvimi şi slăvit de Serafimi, duhovnicește văzând noi intrarea Ta în Ierusalim, pe mânzul asinei, spre pătimirea cea de voie, ne închinăm smereniei Tale celei negrăite, Te întâmpinăm cu stâlpări de fapte bune și, ca pruncii Îti cântăm: Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Icosul 1

Cetele Arhanghelilor şi ale Îngerilor au privit cu frică, din înăltimile cerești, în chip nevăzut intrarea Ta în Ierusalim spre pătimirea cea de voie, Hristoase Mântuitorule, împreună cu Apostolii te-au urmat şi cu pruncii evreilor au cântat: Osana întru cei de Sus! și au zis unele ca acestea:

Binecuvântat eşti, Dumnezeule, Care ai cercetat şi ai făcut răscumpărare poporului Tău;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit si ai dăruit prin Cruce mântuire fiilor Tăi;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să-l chemi pe Adam din adâncurile iadului;
Binecuvântat eşti, Cel ce ai venit să scoți pe Eva din mâhnirea cea de demult;
Binecuvântat eşti, Cel ce ai binevestit pace lui Israel şi mântuire neamurilor;
Binecuvântat eşti, Cel ce ai vestit Noul Legământ prin vărsarea Sângelui Tău;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul 2

Văzându-Te Marta şi Maria pe Tine, Iisuse, că ai venit în Betania cu şase zile înainte de Paşti, Ţi-au gătit cină mare, Lazăr fiind unul dintre cei ce şedeau la masă. Atunci, Marta cu sârguinţă Iţi slujea, Dătătorule a toate, iar Maria fiindu-Ți recunoscătoare pentru învierea fratelui ei si, a luat un vas cu mir de nard curat, de mare pret, Ți-a uns preacuratele Tale picioare şi le-a şters cu părul capului ei, din preaplinul inimii cântându-Ți: Aliluia!

Icosul 2

Întelesul cel greu de pătruns al venirii Tale spre pătimirea cea de voie neputând să-l înțeleagă, Iuda vânzătorul s-a tulburat văzând că Maria Îți unge cu mir picioarele și a zis: De ce s-a făcut această risipă? Mirul acesta se putea vinde cu trei sute de dinari, care aveau să fie dați săracilor. Dar el a zis aceasta, nu pentru că avea grijă de săraci, ci pentru că era fur. Tu, însă, Doamne, știind că în curând vei suferi moarte, ai spus: Lăsați-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Drept aceea, Îţi cântăm aşa:

Binecuvântat ești, Doamne, Cel ce la cina ai fost pregătit de Maria spre îngropare;
Binecuvântat eşti, Iisuse, Mirul ceresc, pe Care Iuda Te-a vândut, în sufletul lui, încă din Betania;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit în casa lui Lazăr ca să primeşti ungere cu mir;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit la Ierusalim, vestind mai înainte bucuria femeilor mironosițe; Binecuvântat eşti, Cel ce pe Lazăr L-ai sculat din morti, ca venirea Ta să fie cu putere;
Binecuvântat eşti, Cel ce Însuţi ai înviat din mormânt, ca intrarea Ta să fie cu tărie;
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul 3

Având cu adevărat putere dumnezeiască, Stăpâne Hristoase, foarte de dimineață ai plecat din Betania și, apropiindu-Te de Betfaghe, ai trimis pe doi dintre ucenici, zicând: Mergeţi în satul dinaintea voastră şi acolo veţi găsi o asină şi un mânz legat, pe care nimeni dintre oameni n-a şezut vreodată. Deci, dezlegându-I, să Mi-l aduceți. Iar dacă va întreba cineva: Pentru ce îl dezlegaţi?, veţi zice că Domnului îi trebuie și veți cânta: Aliluia!

Icosul 3

Plecând ucenicii, au adus asina și mânzul şi au pus hainele lor peste acesta. Iar Tu, Cel ce ca Dumnezeu ești purtat de Heruvimi, pentru noi te-ai aşezat pe mânzul asinei și, ca un Împărat blând, cu pace ai săvârşit intrarea în cetatea strămoșului Tău David. Pentru aceasta și noi Te întâmpinăm cu aceste laude:

Binecuvântat ești, Cel ce, împreună cu Tatăl, întru cele înalte şezi pe tron, dar ai binevoit să șezi pe mânzul asinei;
Binecuvântat eşti, Cel ce în ceruri eşti închinat de Puterile preaînalte, iar pe pământ ai primit închinare de la prunci;
Binecuvântat eşti, Cel ce împărăteşti cu tărie veacurile și ai venit cu slavă în Ierusalim;
Binecuvântat eşti, Cel ce priveşti la cei smeriți și cu blândețe ai venit întru ale Tale;
Binecuvântat eşti, Cel ce, şezând pe asin necuvântător, ai vrut să dezlegi necugetarea cea de demult;
Binecuvântat eşti, Cel ce, întru cele de jos primind micşorare, sus, în ceruri, ai şezut împreună cu Tatăl şi cu Duhul;
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul 4

Furtună de gânduri îndoielnice imi tulbură mintea. Cum voi putea cânta cu vrednicie taina coborârii Tale la noi, Doamne, că, având tron cerul, ai şezut pe mânzul asinei, ca să-l cauţi pe om, vrând să dezlegi necugetarea lui de mai înainte, ca să se plinească cele spuse de Zaharia prorocul, care zice: Bucură-te foarte, fiica Sionului; veselește-te, fiica Ierusalimului, că, iată, Împăratul tău vine la tine drept și biruitor, smerit şi călare pe asin, pe fiul celei de sub jug. Pentru aceasta, slăvim intrarea Ta în Ierusalim şi din adâncul sufletului Îți cântăm: Aliluia!

Icosul 4

Auzind mulțimile adunate la prăznuire, că Tu, Iisuse Doamne, intri în Ierusalim, îşi aşterneau hainele lor pe cale, iar alții tăiau ramuri de copaci şi, mergând în urma Ta, cântau: Osana, fiului lui David! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Binecuvântată este împărătia ce vine, a părintelui nostru David! Osana, întru cei de sus! Pentru aceasta și noi, în această zi de înainte-prăznuire, purtând semnele biruinței Tale, ramuri de copaci, ca unui Biruitor al morții cântăm:

Binecuvântat eşti, Împăratul lui Israel, Care ai venit să aduci Împărăţie care nu este din lumea aceasta;
Binecuvântat eşti, Fiul lui David, Cel ce nu ai vrut să frângi trestia plecată;
Binecuvântat eşti, Păstorul Cel bun, Care ai venit să cauţi oaia cea pierdută;
Binecuvântat eşti, Mielul fără răutate, Care ai voit să Te aduci jertfă pe Tine însuți;
Binecuvântat eşti, Stăpânul făpturii, Care ai fost întâmpinat cu iubire de prunci;
Binecuvântat eşti, Împăratul Slavei, care ai fost întâmpinat în Ierusalim cu slavă împărătească;
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul 5

Fiind din veac îmbrăcat în frumusețe si tărie dumnezeiască, Doamne, ai venit cu slavă în Sion, ca să se împlinească prorocia lui Naum: Iată, ca pe munţi sunt picioarele celui ce binevesteşte pacea! Prăznuieste Iuda sărbătorile Tale si împlineşte făgăduinţele Tale! Şi, iarăşi, altă prorocie a părintelui Tău David, care zice: Văzut-am intrarea Dumnezeului meu în locașul cel sfânt. Când, însă, Te-ai apropiat de muntele Măslinilor, mulţimea ucenicilor a început să se bucure și să laude pe Dumnezeu cu mare glas, slăvindu-Te pentru minunile pe care le-au văzut la Tine, zicând: Binecuvântat este Împăratul, Cel ce vine întru numele Domnului! Pace pe pământ şi slavă întru cei de sus! Iar noi astăzi, noul Israel, Îți cântăm: Aliluia!

Icosul 5

Văzând fariseii că bucuria poporului se înmulţeşte şi ucenicii Tai strigă cu mare glas, mâniindu-se pe Tine, Cel ce Te-ai coborât din munte, Ti-au zis: Învăţătorule, ceartă-i pe ucenicii Tăi! Tu, însă, Doamne, le-ai răspuns: Dacă aceştia vor tăcea, atunci pietrele vor striga, aşa cum a prorocit Avacum, că piatra cea din zid va striga şi grinda din casei îi va răspunde. Pentru aceasta şi noi, cei ce avem sufletele si inimile reci precum piatra, totuși, după cuvântul Tău, nu încetăm a Te lăuda așa:

Binecuvântat ești, Doamne, Cel ce ai venit la Ierusalim să mântuieşti pe cei păcătoşi;
Binecuvântat eşti, Hristoase, Cel ce ai vestit credincioşilor că eşti aproape de ei pururea;
Binecuvântat eşti, Fiul Tatălui, Cel ce ai venit ca, prin sângele vărsat pe Cruce, să împaci cele cereşti cu cele pământești;
Binecuvântat eşti, Fiul Omului, Cel ce ai venit să vesteşti lumii întregi marea iubire a Tatălui Ceresc;
Binecuvântat ești, Împăratul celor ce împărățesc, a Cărui împărăție este veșnică;
Binecuvântat eşti, Stăpânul stăpânitorilor, că stăpânia Ta este in tot neamul;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul 6

Propovăduitori ai puterii Tale dumnezeieşti fiind cei din Betania, au mărturisit în Ierusalim că pe Lazăr din mormânt l-ai ridicat. Pentru aceasta şi poporul Te-a întâmpinat, auzind că ai săvârşit această minune. Si oamenii grăiau unul către altul: de ce aşteptăm şi nu ieşim întru întâmpinarea Fiului lui David, cu stâlpări si cu ramuri de finic – ca să se împlinească Scriptura, care zice: Mă voi urca în finic să rup ramurile lui, pentru că Acesta este finicul dreptăţii şi despre El a grăit David: Dreptul ca finicul va înflori. Pentru aceasta cu ramuri în mâini Ţi-a cântat poporul: Osana! și, cu toate acestea, mai apoi, cu săbii şi cu ciomege au iesit la Tine, ca la un tâlhar, că nu stiau să cânte în inimă: Aliluia!

Icosul 6

Strălucind în toată slava si frumusețea, când Te-ai apropiat de Sion, cetatea marelui împărat, ai văzut, Doamne, de pe înălțimile Eleonului, toate clădirile templului și celelalte mari zidiri. Atunci ai plâns pentru Sfânta Cetate, Doamne, precum plânge un tată iubitor pentru fiii săi, și cu lacrimi ai zis: Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi. Că vor veni peste tine zile, când dușmanii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părțile. Și te vor face una cu pământul pe tine și pe fiii tăi şi nu vor lăsa piatră pe piatră, pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale. Iar noi, văzându-Te ca pe un bun Păstor, Care se întristează pentru oile sale, Îţi cântăm:

Binecuvântat ești, Păstorul cel Mare, Care ai venit să cauţi oaia cea pierdută;
Binecuvântat ești, Arhiereul bunătăţilor viitoare, Care ai binevoit să pătimeşti pentru neputinţele noastre;
Binecuvântat eşti, Mijlocitorul Legământului celui nou, Care ai dorit să mântuieşti din veşnica moarte pe oamenii căzuți;
Binecuvântat ești, Judecătorul atotdrept, pentru că drept eşti Tu şi drepte sunt judecăţile Tale;
Binecuvântat ești, Mântuitorul atotmilostiv, pentru că milostiv ai fost si cu mila Ta umpli tot pământul;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul 7

Vrând să izbăvești neamul omenesc din robia vrăjmaşului, Iisuse, ai venit la Ierusalim, ca să se împlinească Scriptura, care zice: Arăta-Se-va Dumnezeul dumnezeilor în Sion. Și, intrând acolo, s-a cutremurat tot oraşul. Unii, ieşind în întâmpinarea Ta, au strigat cu glas mare: Osana Fiului lui David! Iar alții, mirându-se, s-au întrebat: Cine este acesta? O, bătrânii și învătătorii fără minte! Toate casele cetăţii propovăduiesc minunile Tale. Toată Iudeea este plină de binefacerile Tale, iar ei se întreabă: Cine este acesta? Lazăr abia a înviat și ei nu văd cine l-a scos din moarte? Abia au ieșit din curtea lui Iair si ei nu văd cine este Cel ce a înviat-o pe fiica acestuia? Văd, însă nu vor să-Ți cânte ca unui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Minunat Te-ai arătat, Iisuse, când ai intrat cu slavă în Ierusalim și îndată, ca un Arhiereu, ai cercetat Templul Sfânt. În casa Tatălui Tău ai venit cu putere, ca să se împlinească cele spuse de Prorocul Avacum: Domnul este în templul Său cel sfânt; pământul întreg să tacă înaintea Lui; și îndată ai izgonit pe cei ce vindeau si cumpărau acolo, zicându-le: Casa Mea, casă de rugăciune este; dar voi aţi făcut din ea peşteră de tâlhari. Iar noi, înfricoșându-ne de mânia Ta cea dreaptă, Doamne, Te rugăm săne dai a sta în casa Ta în toate zilele vieţii noastre, să privim frumuseţea Ta şi, cercetând biserica Ta cea sfântă, să Te slăvim așa:

Binecuvântat eşti, Cel ce locuiești în cer, dar și în locașul Tău pământesc ai intrat cu slavă;
Binecuvântat eşti, Cel ce, iubind locul slavei Tale pe pământ, ai întărit biserica în faţa grijilor lumești;
Binecuvântat eşti, Domn al puterilor, Cel ce ai iubit sălaşul Tău, mai mult decât sălaşul păcătoşilor;
Binecuvântat eşti, Împăratul slavei, că mai bună este o zi în locaşurile Tale, decât mii în casele păcătoşilor;
Binecuvântat eşti, Cel mare în Sion, pentru că sfânt şi înfricoşător este numele Tău;
Binecuvântat eşti, Cel ce locuieşti în Ierusalim, că sfântă este biserica Ta, minunată întru dreptatea Ta;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul 8

Mare minune ai săvârșit, Hristoase, când, pe neaşteptate, ai intrat în templu şi acolo pe șchiopii și pe orbii care au venit la Tine i-ai vindecat, ca un Dătător de lumină și Doctor milostiv, că adevărul merge înaintea Ta, precum a grăit David, și, astfel, ai izvorât tuturor bucurie, adevăr, lumină şi viaţă, cum a spus mai înainte Prorocul Sofonie: Bucură-Te foarte, fiica Sionului, că Domnul a înlăturat judecăţile rostite împotriva ta. Domnul este în mijlocul tău şi nu vei mai vedea nicio nenorocire. Domnul Dumnezeul Tău este cu tine și te va înnoi, va mântui pe cel strâmtorat şi pe cel lepădat îl va primi. Pentru aceasta şi noi, veselindu-ne, îţi cântăm: Aliluia!

Icosul 8

Întru totul fiind iubire, Preadulce Iisuse, ai primit laudă din gura pruncilor și a sugarilor fără răutate, în vreme ce bătrânii și învățătorii huleau, întrebând: Cine este Acesta? Pruncii teologhisesc, cântându-Ţi: Osana! şi cu ramuri Te întâmpină în templu, prevestind Învierea Ta din morți. Învredniceşte-ne, deci, şi pe noi să fim fără răutate ca pruncii, că a unora ca aceștia este Împărăţia Cerurilor, pentru ca din inimă curată să-Ți aducem aceste laude:

Binecuvântat ești, Cel cântat întru cele de Sus de Serafimi, Care ai primit cântare și de la pruncii fără răutate;
Binecuvântat ești, Cel purtat întru cele înalte de Heruvimi, iar de inimile curate primit ca un Dumnezeu;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să ridici cortul cel căzut al lui David, pentru ca iarăși să luminezi cortul cel lăuntric al sufletelor noastre;
Binecuvântat eşti, Cel ce casa Ta ai făcut-o casă de rugăciune, pentru ca și pe noi, cei ce eram peşteră de tâlhari, să ne faci casă a Duhului Sfânt;
Binecuvântat eşti, Cel ce ești slujit în ceruri de mii şi mii de îngeri, ale căror mulţimi toate stau înaintea Ta;
Binecuvântat ești, Cel căruia, pe pământ, mulțimile de copii Ţi-au cântat şi pe Care popoarele Te-au întâmpinat;
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei se sus!

Condacul 9

Multimea toată de cărturari si arhierei, văzând, Iisuse, minunile pe care le-ai săvârşit în templu şi pe copii cântând: Osana Fiului lui David! s-au tulburat şi Ţi-au zis: Auzi ce spun aceştia? Tu, însă, le-ai zis: Oare niciodată nu aţi auzit că din gura copiilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă? Noi, însă, mirându-ne de împietrirea si cruzimea inimilor lor, cântăm, precum copiii întru nevinovăţia inimii, cântarea îngerească: Aliluia!

Icosul 9

Ritorii cei mult grăitori nu pot să-Ti aducă multumire vrednică pentru smerenia Ta cea negrăită, Hristoase, căci acum de voie ai venit la Ierusalim, ca să rabzi crucea; pentru aceasta, ai ascuns celor inţelepți Dumnezeirea Ta şi ai descoperit-o pruncilor, care, cu inimă curată, au simţit mai mult decât părintii lor că Tu eşti cu adevărat Mesia Cel așteptat. Învredniceşte-ne și pe noi să mărturisim cu suflete curate și buze neîntinate dumnezeiasca Ta slavă și să-Ți cântăm aşa:

Binecuvântat eşti, Cel ce ai luminat şi ai înţelepţit pe prunci; luminează şi înţelepţeşte gândurile şi inimile noastre;
Binecuvântat ești, Cel ce prin minuni ai arătat Dumnezeirea Ta; deschide ochii noștri să pricepem minunile din legea Ta;
Binecuvântat eşti, Cel ce ai păstorit pe Israel; păstoreşte-ne şi pe noi întru blândețea duhului la loc cu verdeață;
Binecuvântat eşti, Cel ce l-ai păzit pe Iacob; sălășluiește-ne întru curăția inimii la loc cu ape liniștite;

Binecuvântat eşti, Soarele Dreptății; să lumineze lumina Ta cât va străluci soarele;
Binecuvântat eşti, Împăratul păcii; să strălucească adevărul Tău în toate zilele, cât va fi luna;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei sus!

Condacul 10

Vrând să mântuieşti neamurile, Hristoase Dumnezeul nostru, i-ai ales pe unii dintre elinii care au venit să se închine la praznic, ca să Te vadă pe Tine. Pentru aceasta, venind ei la FiIip, au grăit: Vrem să-L vedem pe Iisus! Acela, împreună cu Andrei, Ţi-au spus Tie. Iar Tu le-ai răspuns: A venit ceasul să fie preaslăvit Fiul Omului. Întru ale Tale, ai venit si ai Tăi nu Te-au primit şi la moarte Te-au osândit. Şi grăuntele de grâu nu aduce roadă decât dacă moare sub brazdă; astfel şi Tu, prin moartea Ta, ai adus multă roadă întru neamuri, ca să se împlinească cele spuse mai înainte de Prorocul Isaia, că Te-ai arătat celor ce nu Te caută. Pentru aceasta, veniți, neamuri, şi vedeţi astăzi pe Împăratul Cerului, Care a intrat în Ierusalim stând pe mânzul asinei, ca toți, supunându-ne Lui, să-I cantăm: Aliluia!

Icosul 10

Tu esti Împăratul Cel veşnic, blând, drept, biruitor și Mângâietorul nostru! Tu ai venit la Ierusalim şezând pe un blând mânz de asin, ca să potoleşti iuţimea pământenilor și să cunoască toți că Tu privești la cel blând, la cel tăcut și la cel ce se teme de cuvintele Tale. Pentru asta vor preface săbiile în fiare de pluguri şi lăncile lor în cosoare şi nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia. Deci și noi Te primim cu bunăcuviinţă pe Tine, Stăpânul Cel preablând, Cel ce ai venit ca să frângi mândria celui viclean, și Îți cântăm:

Binecuvântat ești, Cel ce Te-ai urcat în Sion, ca să binevesteşti pace lui Israel;
Binecuvântat eşti, Cel ce ai propovăduit Ierusalimului, ca să vestești mântuire neamurilor;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit sa binevestești celor sărmani anul plăcut Domnului și să vindeci pe toţi cei zdrobiți cu inima;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să vestești robilor dezrobirea și să-i slobozeşti întru bucurie pe toţi cei apăsati;
Binecuvântat eşti, Cel ce ai adunat pe cei împovăraţi de păcate, precum cloșca puii sub aripi, ca să-i mântuieşti prin Cruce;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit la îngropare, ca un grăunte de grâu căzut în pământ, ca să-i înnoieşti prin înviere pe cei căzuţi în adâncurile iadului;
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul 11

Precum pruncii cei nevinovaţi, Îți glăsuim: Osana! Îți cântăm: Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă și îţi pregătim duhovnicească prăznuire cu stâlpări şi ramuri de copaci, pentru că ai intrat în templul cel lăuntric al sufletelor noastre, așa cum ai făgăduit, zicând: Nu vă voi lăsa orfani, ci iarăși voi veni la voi. Căci cine Mă iubeşte pe Mine şi Eu îl voi iubi pe el şi Mă voi arăta lui. Și Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el şi vom locui împreună cu el. Fie binecuvântată intrarea Ta! Vino şi Te aşează pe tronul minții noastre, așa cum ai șezut pe mânzul asinei, şi împărăţeşte peste inimile noastre şi dezleagă toată necuvântarea patimilor noastre, ca precum copiii de demult, cu stâlparile pururea înflorite ale curăției, sa-Ți cântăm și noi: Aliluia!

Icosul 11

Astăzi dumnezeiescul templu s-a luminat cu lumină cerească, când l-ai cercetat, Hristoase, şi l-ai curăţat de vânzătorii cei lumești, și împreună cu el s-a luminat întreaga Sfântă Cetate, aşa cum mai înainte a spus Isaia: din Sion va ieşi legea şi slava Domnului din Ierusalim, că ai venit spre pătimire și ai adus lumină și bucurie prin Crucea Ta. De aceea, ai spus ucenicilor Tăi: Încă puţin timp este lumina cu voi. Umblați cât aveti lumină, ca întunericuI să nu vă cuprindă. Credeţi în lumină ca să fiți fiii luminii. Aceasta ai spus-o, Doamne, pentru ca, în vremea pătimirii Tale, lumina credinţei lor să nu se stingă şi să nu umbIe în întunericul necredinţei, iar toţi cei ce cred în Tine să-Ți cânte:

Binecuvântat ești, Iisuse, Soarele Dreptăţii, Cel proslăvit şi pururea fericit de credincioșii Tăi;
Binecuvântat ești, Lumină lină și neînserată, Care ai venit si ai intrat în Ierusalim;
Binecuvântat ești, Hristoase, Lumina lumii, Cel prigonit de lumea cea vicleană;
Binecuvântat eşti, Cel ce locuiești întru lumina cea neînserată, Care ai venit să luminezi lumea cu strălucirea Învierii Tale;
Binecuvântat eşti, Lumina cea preadulce şi pururea vie, Care Te-ai arătat în Sion, ca să luminezi întunericul sufletului meu;
Binecuvântat eşti, Sfeşnic prealuminos şi arzător, aprins la Ierusalim ca iarăsi să aprinzi sfeșnicul cel stins al meu;
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei sus!

Icosul 12

Cântând venirea Ta de bunăvoie la IerusaIim spre pătimire şi smerenia Ta cea negrăită, ne închinăm, Hristoase, cinstitei Tale Cruci şi, bucurându-ne cu pruncii evrei, Te întâmpinăm cu stâlpări de fapte bune, pregătindu-Ți prăznuire. Te slăvim şi credem că Tu ești cu adevărat Mesia cel așteptat, Cel ce ai venit și iarăși vei veni să judeci viii și morții. Atunci nu vei veni pe mânz de asin, ci ca Împărat al împăraţilor și Domn al celor ce stăpânesc, urmat nu de copii, ci de toată oastea cerească ce laudă mântuirea, cinstea, puterea și slava Ta. Cei ce aşteptăm această venire preaslăvită și coborâre a Ta din Sionul ceresc, proslăvim în Sionul pământesc venirea Ta la jertfă pentru toată lumea, cântându-Ţi aşa:

Binecuvântat ești, Fiul Tatălui, Cel ce l-ai încununat pe om cu slavă, iar acum vii să Te încununezi cu coroană de spini, ca să faci roditoare firea noastră cea purtătoare de spini;
Binecuvântat ești, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridici păcatele lumii iar prin Sângele Tău ne faci pe noi, cei căzuți, mai albi decât zăpada;
Binecuvântat ești, Mirele sufletelor noastre, cel ce ai ieșit din cămara Ta a un soare, pentru ca nimeni să nu se ascundă de căldura Ta;
Binecuvântat ești, Păstorul Cel bun, Care ai intrat acum în staulul oilor, pentru ca nimeni să nu le ia din mâinile Tale;
Binecuvântat eşti, Învăţătorul nostru, Care nu ai încetat să Te rogi pentru toți, mângâind, prin cuvântul și iubirea Ta, pe ucenici la Cină;
Binecuvântat ești, Mântuitorul nostru, Care ai binevoit să Te îmbraci în hlamidă purpurie, ca pe noi să ne îmbraci în veşmântul mântuirii și cu haina veseliei să ne împodobești;
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul 13

O, Iisuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu Cel mai înainte de veci pregătit spre jertfire, Care vii la Ierusalim spre pătimirea de bună voie, primeşte această puţină rugăciune a noastră, prin care te întâmpinăm ca și cu niște ramuri de finic, și dăruiește-ne smerenia, răbdarea și blândețea Ta. Învredniceşte-ne să ne împărtăşim, fară de osândă, de bucuria Sfintelor Tale Paști, aici pe pământ, iar după intrarea în Ierusalimul ceresc să fim veșnic împreună cu Tine și să-Ți cântăm cu toți sfinții: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori).

Icosul 1

Cetele Arhanghelilor şi ale Îngerilor au privit cu frică, din înăltimile cerești, în chip nevăzut intrarea Ta în Ierusalim spre pătimirea cea de voie, Hristoase Mântuitorule, împreună cu Apostolii te-au urmat şi cu pruncii evreilor au cântat: Osana întru cei de Sus! și au zis unele ca acestea:

Binecuvântat eşti, Dumnezeule, Care ai cercetat şi ai făcut răscumpărare poporului Tău;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit si ai dăruit prin Cruce mântuire fiilor Tăi;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să-l chemi pe Adam din adâncurile iadului;
Binecuvântat eşti, Cel ce ai venit să scoți pe Eva din mâhnirea cea de demult;
Binecuvântat eşti, Cel ce ai binevestit pace lui Israel şi mântuire neamurilor;
Binecuvântat eşti, Cel ce ai vestit Noul Legământ prin vărsarea Sângelui Tău;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul 1

Împărate al Sionului de Sus, blând Biruitor şi drept Izbăvitor, Cel ce întru cele de sus eşti purtat de Heruvimi şi slăvit de Serafimi, duhovnicește văzând noi intrarea Ta în Ierusalim, pe mânzul asinei, spre pătimirea cea de voie, ne închinăm smereniei Tale celei negrăite, Te întâmpinăm cu stâlpări de fapte bune și, ca pruncii Îti cântăm: Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!