Troparul Sf. Apostol și Evanghelist Matei – 16 noiembrie


Apostole sfinte şi Evanghelistule Matei, roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.

Fiul lui Dumnezeu, Unul fără de păcat, Care a venit pe pămînt cu asemănare omenească să mîntuiască pe oamenii cei păcătoşi, trecînd prin Capernaum, a văzut un om şezînd la vamă care se chema Matei şi a zis către dînsul: Vino după Mine! Vameşul, auzind aceasta nu numai cu urechile trupeşti ci şi cu cele sufleteşti, îndată s-a sculat de la vamă şi, lăsînd toate, a urmat pe Hristos; apoi Domnul a intrat în casa lui, iar Matei i-a făcut ospăţ. Acolo s-au adunat la Matei vecinii lui, prietenii lui şi mulţi cunoscuţi, vameşi şi păcătoşi şi au şezut împreună cu Hristos şi cu ucenicii Lui. Deci s-a întîmplat să fie acolo farisei şi păcătoşi; aceştia şezînd împreună cu păcătoşii au zis către ucenicii Lui: Pentru ce dascălul vostru mănîncă şi bea cu păcătoşii şi cu vameşii?

Iar Domnul, auzind cuvintele lor, a zis către dînşii: Nu trebuie doctor celor sănătoşi, ci bolnavilor, că n-am venit să chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi. Din acea vreme Sfîntul Matei s-a făcut ucenic şi următor al lui Hristos şi s-a învrednicit a fi cinstit între cei doisprezece apostoli.

Acest sfînt era fiul lui Alfeu şi frate cu Iacob, iar de către ceilalţi evanghelişti se numea Levi al lui Alfeu. Pentru aceea, vrînd să acopere viaţa lui de vameş pentru cinstea apostoliei, l-au numit cu nume puţin cunoscut, adică Levi a lui Alfeu. Iar Sfîntul Matei în Evanghelia sa, scriind însuşi despre sine, din multă smerenie, arată pe faţă tuturor numele său, numindu-se Matei şi povestind înaintea tuturor viaţa sa de mai înainte, neruşinîndu-se a-şi mărturisi păcatele sale.

Iar după primirea Sfîntului Duh, Sfîntul Matei, mai înainte decît toţi ceilalţi evanghelişti, a scris Evanghelia în limba evreiască, pentru evreii care crezuseră, şi a scris-o după opt ani de la Înălţarea Domnului, propovăduind această Evanghelie prin multe ţări. Căci a străbătut Parţia şi Midia, binevestind pe Hristos. Apoi a înconjurat toată Etiopia, unde îi căzuse soarta, ţară pe care a luminat-o cu lumina înţelegerii Sfintei Evanghelii. Iar mai la sfîrşit, fiind povăţuit de Sfîntul Duh, a venit în ţinutul mîncătorilor de oameni, la o seminţie neagră la chip şi cu nărav de fiară şi a intrat într-o cetate ce se chema Mirmenia, unde, întorcînd către Domnul cîteva suflete, le-a pus episcop pe Platon, următorul său, şi a zidit o biserică mică. Iar el s-a suit pe un munte, care era în apropiere şi a petrecut pe acest munte în post, rugîndu-se lui Dumnezeu cu sîrguinţă pentru întoarcerea acelui neam necredincios.

Atunci i s-a arătat Domnul în chip de tînăr preafrumos, avînd în mîna Sa un toiag. Apoi, dînd pace apostolului, a întins dreapta Sa, dîndu-i acel toiag şi poruncindu-i să se coboare din munte şi să înfigă toiagul înaintea uşii bisericii celei zidite, „căci degrab – i-a zis Domnul -, se va înrădăcina şi va creşte copac înalt cu puterea Mea şi va aduce multă roadă, întrecînd cu mărimea şi cu dulceaţa toate celelalte roade. Iar din rădăcina lui va curge izvor de apă curată şi, dacă mîncătorii de oameni se vor spăla, vor deveni albi, şi cei ce vor gusta din roada lui, vor lepăda năravurile cele de fiară şi vor fi oameni blînzi şi buni”.

Sfîntul Matei, luînd toiagul din mîna Domnului, a coborît din munte, mergînd în cetate să facă ceea ce i s-a poruncit. Iar ighemonul acelei cetăţi, anume Flavian, avea o femeie şi un fiu care erau chinuiţi de diavoli. Aceştia, întîmpinînd în cale pe apostol, au strigat în urma lui cu glasuri sălbatice, înfricoşîndu-l şi zicînd: „Cine te-a trimis pe tine aici cu acel toiag pentru pierderea noastră?”. Iar el, certînd duhurile cele necurate, le-a izgonit. Apoi, cei ce s-au tămăduit s-au închinat apostolului şi au mers după dînsul cu bucurie.

Înştiinţîndu-se episcopul Platon de venirea lui, l-a întîmpinat cu clerul. Apoi, intrînd în cetate şi apropiindu-se de biserică, a făcut precum îi era poruncit: a înfipt toiagul cel dat lui de la Domnul şi îndată înaintea tuturor s-a făcut toiagul copac mare, dînd ramuri cu o mulţime de frunze şi s-au arătat roade într-însul foarte frumoase, mari şi dulci şi izvor de apă a curs din rădăcina lui.

Atunci s-au minunat toţi cei ce priveau la această minune, pentru că toată cetatea se strînsese la o minune ca aceasta, şi mîncau poame dulci din acest pom şi beau apă curată. Iar Sfîntul Apostol Matei, stînd la un loc înalt, propovăduia cuvîntul lui Dumnezeu în limba poporului ce se adunase acolo. Deci, îndată, toţi au crezut în Domnul, iar apostolul i-a botezat în acel izvor făcător de minuni. Mai întîi a botezat pe femeia ighemonului pe care o izbăvise de duhul cel viclean, împreună cu fiul său; pe urmă pe tot poporul care a crezut în Hristos. Iar toţi mîncătorii de oameni, care se botezau după cuvîntul Domnului, ieşeau din apă luminaţi la faţă, apoi cîştigau albire şi frumuseţe nu numai trupească, ci şi sufletească, lepădînd negreala de arap şi îmbrăcîndu-se întru Hristos, omul cel nou.

Înştiinţîndu-se de aceasta ighemonul, mai întîi s-a bucurat de tămăduirea soţiei şi a fiului său. După aceea, îndemnîndu-l diavolul, s-a mîniat asupra Apostolului, pentru că tot poporul părăsind zeii alerga la dînsul, şi a cugetat să-l omoare. Dar în acea noapte Mîntuitorul S-a arătat Apostolului, poruncindu-i a îndrăzni către El şi făgăduindu-i că va fi împreună cu dînsul în mîhnirea care-i va veni. Deci, făcîndu-se ziuă, pe cînd apostolul cînta în biserică laude lui Dumnezeu împreună cu cei credincioşi, ighemonul a trimis patru ostaşi să-l prindă, însă aceia cînd au ajuns la biserica Domnului îndată i-a cuprins un întuneric încît abia au putut să se întoarcă înapoi.

Atunci, fiind întrebaţi de ce n-au adus pe Matei, au răspuns: „Am auzit glasul lui vorbind, dar n-am putut să-l prindem”. Deci, mîniindu-se ighemonul, a trimis ostaşi mai mulţi cu arme, poruncindu-le să aducă pe Apostol cu sila, şi de se va împotrivi cineva, nelăsînd să-l ia pe acela, să-l taie cu sabia. Dar şi acest plan a rămas fără rezultat. Căci, pe cînd se apropiau de biserică, a strălucit o lumină cerească asupra Apostolului, spre care ostaşii neputînd a căuta, s-au umplut de frică şi, aruncînd armele, au fugit; apoi întorcîndu-se au spus ighemonului cele ce se făcuse.

Auzind ighemonul, s-a mîniat foarte tare şi s-a dus cu toată mulţimea slugilor sale, vrînd ca singur să prindă pe Apostol. Însă, cînd s-a apropiat de dînsul, îndată a orbit şi căuta un sprijinitor. Apoi a început a ruga pe Apostol să-i ierte păcatul şi să-i lumineze ochii, iar Apostolul, făcînd semnul Sfintei Cruci peste ochii lui, i-a dăruit vederea. Dar ighemonul, văzînd cu ochii cei trupeşti, însă nu şi cu cei sufleteşti – căci l-a orbit răutatea lui -, n-a crezut că ar fi puterea lui Dumnezeu, ci o vrăjitorie. Apoi, luînd pe Apostol de mînă, îl ducea în curtea sa ca şi cum ar fi vrut să-l cinstească, iar în inima sa cugeta cele viclene, vrînd să ardă în foc pe Apostolul Domnului, ca pe un vrăjitor.

Apostolul, văzînd tainele inimii lui şi, înţelegînd gîndurile cele viclene, l-a mustrat, zicînd: „Prigonitorule şi vicleanule, de ce nu săvîrşeşti lucrul pe care l-ai cugetat asupra mea? Fă ceea ce au pus diavolii în inima ta, căci, precum vezi, sînt gata să rabd toate pentru Dumnezeul meu”. Atunci ighemonul a poruncit ostaşilor să-l ia pe Sfîntul Matei şi, punîndu-l pe pămînt, să-l întindă cu faţa în sus şi să-i pironească mîinile şi picioarele pe pămînt. Făcîndu-se aceasta, după porunca chinuitorului, slugile au adunat mulţime de viţe şi vreascuri; apoi au adus smoală şi pucioasă şi toate acestea punîndu-le deasupra Sfîntului Matei, le-au aprins. Aprinzîndu-se focul cu văpaie mare, toţi credeau că Apostolul lui Hristos va fi ars. Dar, o, minune! Îndată s-a prefăcut focul acela în răcoreală şi văpaia în rouă, iar Sfîntul Matei a rămas viu, slăvind pe Dumnezeu.

Văzînd aceasta, tot poporul s-a înspăimîntat de o asemenea minune şi a lăudat pe Dumnezeul Apostolului. Iar judecătorul s-a mîniat mai mult, în loc să cunoască puterea lui Dumnezeu, Care a păzit viu şi nevătămat de foc pe propovăduitorul lui Hristos, şi grăia asupra dreptului fărădelegi, numindu-l vrăjitor şi zicînd că vrăjile au stins focul şi l-au păzit viu. După aceea a poruncit să adune lemne mai multe, viţe şi vreascuri şi, punîndu-le deasupra lui, să le aprindă, iar deasupra să toarne multă smoală. Apoi a adus şi pe zeii săi cei de aur în număr de doisprezece şi, punîndu-i în jurul focului, îi chema în ajutor pentru ca Sfîntul Matei, cu puterea lor, să nu se poată izbăvi de văpaie şi să ardă în foc.

Sfîntul Apostol, fiind în văpaie, s-a rugat către Domnul puterilor ca să arate puterea Sa nebiruită, să vădească neputinţa zeilor păgîneşti şi să ruşineze pe cei ce nădăjduiesc spre dînşii. Şi îndată s-a pornit văpaia focului înfricoşat asupra idolilor de aur şi s-au topit ca ceara, ba încă au ars şi mulţi din cei necredincioşi, care stăteau împrejur. Iar din topirea idolilor a ieşit un şarpe ca de foc, care mergea după ighemon, vrînd să-l vatăme, încît nu-i era lui cu putinţă a fugi şi a scăpa de frica aceluia, pînă ce a făcut smerită rugăminte către Apostol ca să-l izbăvească din acea nevoie. Sfîntul Apostol Matei a certat focul şi îndată s-a stins văpaia şi a pierit asemănarea şarpelui cea de foc. De acum, ighemonul voia să scoată din foc pe sfîntul, însă el, făcînd rugăciunea cea mai de pe urmă, şi-a dat sfîntul său suflet în mîinile lui Dumnezeu.

Atunci judecătorul a poruncit să se aducă un pat de aur şi să pună pe dînsul cinstitul trup al Apostolului, care fusese scos din foc nevătămat. Apoi, învelindu-l cu veşminte de mare preţ, l-a luat pe umeri împreună cu boierii săi şi l-a dus în curţile sale. Dar el nu avea credinţă desăvîrşită. De aceea a poruncit să facă un sicriu din fier şi, punînd într-însul trupul Sfîntului Apostol Matei, să-l închidă pretutindeni cu plumb şi să-l arunce în mare, zicînd către boierii săi: „Dacă Cel ce l-a păzit pe Matei întreg în foc, îl va păzi pe el şi de înec, apoi cu adevărat Acela este Dumnezeu şi Aceluia ne vom închina, lăsînd pe toţi zeii noştri, care n-au putut să se izbăvească de arderea focului”.

Fiind aruncat în mare sicriul cel de fier cu cinstitele moaşte, noaptea s-a arătat Sfîntul Matei episcopului Platon, zicîndu-i: „Duminică să mergi la malul mării care este spre partea răsăritului de la curţile domneşti şi să iei de acolo moaştele mele, care vor fi scoase la uscat”. Sculîndu-se episcopul, a mers la mare cu o mulţime de popor, la locul arătat şi au aflat racla cea de fier cu moaştele Sfîntului Apostol Matei, precum i-a vestit lui în vedenie.

Înştiinţîndu-se despre aceasta ighemonul şi boierii săi, au crezut cu adevărat în Domnul nostru Iisus Hristos, mărturisindu-L cu glas mare a fi Unul adevăratul Dumnezeu, Care a păzit pe sluga Sa, Matei. Apoi ighemonul, căzînd înaintea raclei Sfîntului Apostol, îşi cerea iertare de la el pentru greşeala sa şi cu osîrdie dorea să se boteze. Episcopul Platon, văzînd credinţa voievodului şi rugămintea lui cea cu dinadinsul şi învăţîndu-l mult, i-a poruncit să intre în apa Botezului. Iar cînd episcopul a pus mîna pe capul lui, voind să-i dea nume, îndată a venit un glas de sus, zicînd: „Nu Flavian să-l numeşti, ci Matei”.

Astfel, luînd voievodul din botez numele Apostolului, s-a sîrguit a fi următor al faptelor lui apostoleşti. Căci degrabă, încredinţînd altuia domnia sa, s-a lepădat de lumea aceasta deşartă şi se sîrguia întru rugăciuni în biserica lui Dumnezeu. Apoi a fost învrednicit rînduielii preoţeşti de către Sfîntul Platon episcopul. Iar după trei ani, murind episcopul, Sfîntul Matei s-a arătat în vedenie preotului Matei, celui ce-şi lăsase domnia, şi l-a sfătuit să primească scaunul episcopal, după fericitul Platon.

Luînd episcopia Matei cel nou, bine s-a ostenit în buna vestire a lui Hristos şi pe mulţi întorcîndu-i de la închinarea la idoli, i-a adus către Dumnezeu. Apoi, vieţuind ani îndelungaţi cu plăcere de Dumnezeu, s-a mutat către El, stînd înaintea scaunului Lui, împreună cu Sfîntul Apostol şi Evanghelist Matei şi se roagă pentru noi, ca să fim moştenitori împărăţiei Sale în veci. Amin.

ACATISTUL SF. APOSTOL ȘI EVANGHELIST MATEI

Rugăciunile începătoare:

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru Numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se Numele Tau, vie Imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da-ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.
Apoi se zic Condacele si Icoasele:

Condacul 1

Pe ucenicul Domnului si luminatorul a toata lumea, pe Matei Apostolul, sa-l laudam credinciosii, ca pe cel ce pe pagâni din închinarea idolilor la adevaratul Dumnezeu prin Evanghelie i-a întors. Pentru aceasta cu bucurie sa-i cântam: Bucura-te, Sfinte Apostole si Evangheliste Matei!

Icosul 1

Având sufletele întinate de gânduri si de cuvinte rele, cu dumnezeiescul dar pe care l-ai primit de la Hristos, curateste-le, propovaduitorule al Domnului Matei, ca fiind curat sa-ti aduca tie cântare vrednica asa:

Bucura-te, cel ce din vames, apostol ai devenit;
Bucura-te, ca de la vama ai fost chemat la ucenicie;
Bucura-te, ca de la Iisus ai auzit chemarea „Urmeaza-mi”;
Bucura-te, ca îndata toate lasându-le, pe Hristos ai urmat;
Bucura-te, ca pe Hristos în casa ta l-ai primit;
Bucura-te, ca de El ai fost luminat;
Bucura-te, ca prin tine multi pacatosi au fost miluiti;
Bucura-te, ca împreuna cu toti apostolii ai urmat Domnului;
Bucura-te, ca de lume te-ai despartit si pe Hristos în inima ta L-ai primit;
Bucura-te, ca lumina neamurilor te-ai facut;
Bucura-te, ca Evanghelia ta pe multi din întuneric i-a scos;
Bucura-te, ca pe Hristos pâna la marginile lumii l-ai propovaduit;
Bucura-te, sfinte Apostole si Evangheliste, Matei!

Condacul 2

Cu cuvântul Evangheliei, Mateie prealaudate, din întunericul înselaciunii ai scos popoarele precum te-ai fagaduit Domnului Iisus Hristos, Cel ce te-a învatat a vâna pe oameni la credinta Lui. Pentru aceasta cântam Lui Dumnezeu: Aliluia !

Icosul 2

Cu limba de foc te-ai aratat arzând înselaciunea, Preaîntelepte Matei, pururea fericite, primind înfatisarea Mângâietorului, care în fiinta a venit la tine. De aceea ai facut sa se teama toata mintea celor ce ascultau al tau cuvânt, când slava celui Atotputernic ai propovaduit. Pentru acestea laudam darul luat si tie-ti cântam acestea:

Bucura-te, primitorule al Duhului Sfânt în limbi de foc;
Bucura-te, ca prin multe tari ai mers din loc în loc;
Bucura-te, ca pe pagânii parţi, prin Evanghelie i-ai luminat;
Bucura-te, ca pentru Evanghelie cu foc ai fost ars;
Bucura-te, ca dupa multi ani de propovaduire, sângele pentru Hristos ti-ai varsat;
Bucura-te, trâmbita Duhului cea luminata;
Bucura-te, preafericite al Cuvântului slujitor;
Bucura-te, dumnezeiesc vistiernic al adevarurilor celor mai presus de întelegere;
Bucura-te, fântâna a dumnezeiestilor predanii;
Bucura-te, râu care izvorasti apele cunostintei de Dumnezeu;
Bucura-te, ca în tot pamântul a iesit vestirea ta cea dumnezeiasca;
Bucura-te, luminator al Bisericii, de Dumnezeu asezat;
Bucura-te, sfinte Apostole si Evangheliste, Matei!

Condacul 3

Alergat-ai cu sete la chemarea Mântuitorului, Apostole Matei, si cu osârdie, de bunavoie te-ai dat spre ascultarea învataturii Lui, si tuturor le-ai propovaduit pe Dumnezeu adevarat; pentru aceasta cântam: Aliluia!

Icosul 3

Lui Hristos Celui ce te-a chemat la ucenicia cereasca ai urmat cu osârdie, de Dumnezeu primite, toata îndeletnicirea grijii pamântesti de îndata lepadând-o că luând cunostinta de Împaratia cea de sus, te-ai îndepartat de cele de jos si de marirea desarta, evanghelist din vames facându-te. Pentru aceasta de la toti auzi unele ca acestea:

Bucura-te, prea cald rugator pentru toata lumea;
Bucura-te, sfinte Matei, al mântuirii pazitor;
Bucura-te, al Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu laudator;
Bucura-te, cel împreuna cu îngerii si cu toti sfintii cântator;
Bucura-te, al nostru pazitor;
Bucura-te, al tainelor Lui Hristos pazitor;
Bucura-te, temelia prea întemeiata a propovaduirii Lui Hristos;
Bucura-te, al nostru rugator catre Domnul Dumnezeu;
Bucura-te, ca tu ai propovaduit credinta cea data de Domnul Iisus Hristos;
Bucura-te, luminatorul cerestii cunostinte;
Bucura-te, învatatorul dreptei credinte;
Bucura-te, prin care Domnul Iisus Hristos se salasluieste;
Bucura-te, sfinte Apostole si Evanghelist, Matei!

Condacul 4

Cu trâmbita evanghelicelor tale cuvinte ai adus pe oameni la cunostinta de Dumnezeu, pururea pomenite Matei apostole si adunarile înselaciunii de pe pamânt le-ai alungat si în unirea gândului pe credinciosi i-ai îndreptat. Pentru aceasta cinstim sfânta pomenirea ta, cântând Lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Prin cuvântul Evangheliei, capistile idolesti în biserici lui Dumnezeu le-ai prefacut Preacinstite Apostole Matei si în ele ai sfintit pe fiii botezului pe care darul i-a înnoit prin apa si prin Duh. Pentru aceasta cântam tie laudele acestea:

Bucura-te, ca ai rastignit cele lumesti si întru tine vietuieste Hristos;
Bucura-te, prin care întunericul pagânatatii s-a risipit;
Bucura-te, prin care lumea s-a luminat;
Bucura-te, îndumnezeitule cu Dumnezeu unitule;
Bucura-te, ca pe fiii oamenilor lui Dumnezeu i-ai adus;
Bucura-te, degrab ascultator al celor ce cu credinta te cheama;
Bucura-te, ca ai fost întrarmat cu limba de foc a Duhului Sfânt;
Bucura-te, ca Evanghelia Lui Hristos luminat ai scris;
Bucura-te, ca din nesfârsita bogatie a Duhului te-ai împartasit;
Bucura-te, ca pe toti sa se închine Sfintei Treimi îi înveti;
Bucura-te, sfinte Apostole si Evanghelist, Matei!

Condacul 5

Din adâncul rautatii celei mai de jos, la înaltimea cea prea înalta a virtutii, ca un vultur ce zboara sus în chip minunat, ai alergat, Matei prea laudate; ca ai urmat urmelor Lui Hristos, Cel ce a acoperit cerurile cu bunatatea, si a umplut de cunostinta Sa tot pamântul; urmator Lui întru toate te-ai aratat, bine vestind pacea, viata si mântuirea, celor ce s-au plecat cu dreapta credinta dumnezeiestilor porunci. Întru care îndrepteaza-ne si pe noi, cei ce împreuna cu tine cântam Lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Celui ce întâi a scris Evanghelia lui Hristos si a luminat toata faptura cea de sub cer, lui Matei preaînteleptul si tainuitorul cel prea ales al Domnului si vestitorul dumnezeiestilor învataturi, toti credinciosii cu dragoste sa-i cântam:

Bucura-te, prin care credinta s-a raspândit;
Bucura-te, prin care ratacirea a fost zadarnicita;
Bucura-te, pazitorul Evangheliei Lui Hristos;
Bucura-te, cel dintâi scriitor al dumnezeieistii Evanghelii;
Bucura-te, tainuitorul cel prea ales al tainelor ceresti;
Bucura-te, stea stralucitoare a Ortodoxiei;
Bucura-te, biruitor nebiruit al credintelor pagânesti;
Bucura-te, împodobitorul Bisericilor;
Bucura-te, al Lui Hristos dulce cugetator;
Bucura-te, luminat doctor al celor bolnavi;
Bucura-te, sfinte Apostole si Evanghelist, Matei!

Condacul 6

Auzind glasul Cuvântului ce s-a întrupat, ai parasit deplin tulburarea celor pamântesti si iconom al harului te-ai aratat, propovaduitor de Dumnezeu primit, fericite Apostol Matei. Pentru aceasta, împreuna cu toate cetele cele ceresti, Lui Dumnezeu cântam cântarea: Aliluia!

Icosul 6

Lepadând câstigurile cele cu nelegiuire ale vamesului, si luând Crucea ai urmat Lui Hristos, celui ce te-a chemat, fericite Matei. Pentru aceasta ai primit bogatia cea neîmputinata a harului, din care cu îndestulare reversi celor ce cu dragoste te lauda:

Bucura-te, al dumnezeiestii întrupari înalt tâlcuitor;
Bucura-te, carte de Dumnezeu închipuita, foarte folositoare mintii;
Bucura-te, comoara Dumnezeiasca a cerestilor comori;
Bucura-te, cel ce esti învatatura de trebuinta celor ce învata;
Bucura-te, al adevarului stâlp întaritor;
Bucura-te, al Bisericii Lui Dumnezeu, stâlp neclintit;
Bucura-te, cel ce pe credinciosi cu rabdare i-ai mântuit;
Bucura-te, Biserica a fiilor duhovnicesti;
Bucura-te, al Cuvântului Celui Întrupat stralucit vazator;
Bucura-te, binevestitor al vietii celei vesnice;
Bucura-te, ca celor ce erau sub Lege, harul le-ai propovaduit;
Bucura-te, trâmbita cea fara de tacere a Duhului Sfânt;
Bucura-te, sfinte Apostole si Evanghelist, Matei!

Condacul 7

Aurul parasindu-l cu adevarat si pe Hristos iubind, Sfinte Apostole Matei, te-ai aratat luminator pâna la marginile lumii si din vames te-ai aratat apostol marit, ucenic fiind si propovaduitor al credintei, cântând Lui Dumnezeu: Aliluia !

Icosul 7

De Cuvântul Tau cel ipostatic, Dumnezeule, fiind învatat ucenicul cel vazator de Dumnezeu, a risipit întelepciunea cea lumeasca cu dumnezeiasca întelepciune a Evangheliei Tale, pe toti învatându-ne laude sa-ti aducem. Pentru aceasta, cu bucurie îi cântam unele ca acestea:

Bucura-te, gura de Dumnezeu graitoare;
Bucura-te, al tainelor lui Dumnezeu vestitorule;
Bucura-te, cel prin care Hristos mântuieste sufletele noastre;
Bucura-te, limba de foc suflatoare care graiesti cele dumnezeiesti;
Bucura-te, a Mângâietorului cinstit glas;
Bucura-te, doborârea întelepciunii celor întelepti;
Bucura-te, lepadarea priceperii celor priceputi;
Bucura-te, privighetoarea cerului cea cu dulce glasuire;
Bucura-te, cel prin care Duhul Sfânt ne lumineaza;
Bucura-te, ca ai fost încredintat a întocmi în scris învataturile Lui Hristos;
Bucura-te, sfinte Apostole si Evanghelist, Matei!

Condacul 8

Cu darul cel dat tie de la Dumnezeu, Matei de Dumnezeu vazatorule, duhurile demonice cu cuvântul se izgonesc, bolile se vindeca, multimea patimilor sufletesti se îndeparteaza de la cei bolnavi; pentru aceasta cântam Lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

Lepadând jugul cel urât al vamii, Matei apostole, la jugul dreptatii te-ai supus si te-ai aratat iscusit negustor, bogatie adunând întelepciunea cea din înaltime si tuturor ai propovaduit Cuvântul adevarului, aratând în scris ceasul judecatii. Pentru aceasta toti crestinii îti cânta:

Bucura-te, lumina celor întunecati cu pagânatatea;
Bucura-te, calea cea adevarata a celor rataciti;
Bucura-te, al luminilor Lui Hristos vazator si propovaduitor;
Bucura-te, al patimilor Lui Hristos preaales marturisitor;
Bucura-te, al minunilor Domnului bun lucrator;
Bucura-te, stapânirea dogmelor lui Dumnezeu;
Bucura-te, al luminii celei gândite luminoasa descoperire;
Bucura-te, gura care vestesti pe Hristos Dumnezeu;
Bucura-te, iconomia frumusetii celei întâi închipuite;
Bucura-te, sfinte Apostole si Evanghelist, Matei!

Condacul 9

Cu arzatoare râvna, apostole sfinte, ai plecat sa împlinesti porunca propovaduirii Evangheliei si primind înstiintare de la Dumnezeu sa vestesti Evanghelia în cetatea Mirminei din tinutul parţilor, îndata ai mers acolo, pe toti învatându-i sa cânte Lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

În post si rugaciune, pe munte multe zile nevoindu-te, apostole al Lui Hristos, Matei, ca un prunc ti s-a aratat Ziditorul a toate si toiag în mâinile tale dând ti-a poruncit sa mergi la parţi, în cetatea Mirminei, si în fata bisericii de acolo toiagul sa-l sadesti pentru a arata minunile Lui. Si tu întru toate ascultator facându-te, de la toti auzi unele ca acestea:

Bucura-te, rug aprins ce cuvântul Evangheliei arati;
Bucura-te, ca Evanghelia la parţi si mezi ai vestit;
Bucura-te, ca în cetatea Mirminei de Dumnezeu ai fost trimis;
Bucura-te, ca de vedenii preaînalte te-ai învrednicit;
Bucura-te, ca pe împarateasa cetatii de demonul cel cumplit o ai izbavit;
Bucura-te, ca pe duhurile necurate le-ai certat;
Bucura-te, ca si pe copii i-ai izbavit;
Bucura-te, ca ascultând porunca, toiagul în cetate l-ai sadit;
Bucura-te, ca toiagul îndata a prins radacini si copac mare s-a facut;
Bucura-te, ca minuni multe cu puterea lui Hristos ai facut;
Bucura-te, ca împaratul cel idolatru la multe patimi te-a supus;
Bucura-te, ca viata pentru Hristos prin foc ti-ai dat;
Bucura-te, ca prin minunile de la sfintele tale moaste si împaratul nelegiuirea a parasit si pe Hristos, adevarat Dumnezeu L-a marturisit;
Bucura-te, sfinte Apostole si Evanghelist, Matei!

Condacul 10

Cine te-a învatat a grai asa, Sfinte Apostole Matei? Cine ti-a luminat mintea ca sa vezi limpede raza slavei celei neapropiate, care a stralucit lumina Adevarului în inimile noastre, fara numai Iisus Hristos Dumnezeu? Pentru aceasta cântam Lui: Aliluia!

Icosul 10

Se spaimânteaza toata mintea de propovaduirea ta, pe care ai trâmbitat-o în tot pamântul, tainuitorule al lui Hristos si vazatorule al celor de sus, cel ce esti cinstit de Domnul între cei doisprezece apostoli; pentru aceasta cântam tie:

Bucura-te, rugatorule pentru noi catre Domnul;
Bucura-te, ca prin sfintele tale rugaciuni Domnul ne miluieste pe noi;
Bucura-te, ca prin ajutorul tau, tiranul satana se izgoneste de la noi;
Bucura-te, ca bolile cele sufletesti si trupesti le îndepartezi de la noi;
Bucura-te, raza cea luminoasa a Duhului Sfânt;
Bucura-te, mângâierea celor necajiti;
Bucura-te, sanatatea celor bolnavi;
Bucura-te, împreuna calator cu cei ce calatoresc;
Bucura-te, ajutorul celor ce te cheama când zboara în aer;
Bucura-te, hranitorul nostru, al celor flamânzi de fapte bune;
Bucura-te, sfinte Apostole si Evanghelist, Matei!

Condacul 11

Cu vointa neslabita, Matei preasfintitul, asemenea Chipului dumnezeiesc facându-se, lumea cea din întuneric o a tras ca sa cânte Lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

Cel de lumina purtator si de bucurie datator, fericite Matei, apostole al Lui Hristos, dumnezeiasca pomenirea ta raza de tamaduire straluceste, noua, celor ce cântam tie unele ca acestea:

Bucura-te, stea mai luminoasa decât soarele;
Bucura-te, sfesnic care stralucesti cu raze de aur;
Bucura-te, celor întristati, în necazuri ajutator;
Bucura-te, cel ce esti izgonitor înfricosat al demonilor;
Bucura-te, frumusetea cea prealuminata a Bisericii Ortodoxe;
Bucura-te, podoaba cea preacinstita a apostolilor;
Bucura-te, luminatorul cel mare al mucenicilor;
Bucura-te, veselia cea stralucita a cuviosilor;
Bucura-te, lauda cea fericita a tuturor sfintilor;
Bucura-te, rugatorule, mijlocitorule si folositorule al tuturor ortodocsilor;
Bucura-te, sfinte Apostole si Evanghelist, Matei!

Condacul 12

Ai stralucit, apostole, luminos ca soarele cu razele Duhului si toata lumea o ai luminat, fericite, cu cunostinta de Dumnezeu si ai alungat negura multimii zeilor, Matei preaîntelepte. Pentru aceasta, prealuminata ta praznuire savârsind, cântam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Toate neamurile multumim tie, marite apostole Matei, ca prin cuvântul Evangheliei pe care tu cel dintâi l-ai cuprins în scris, de la pamânt la cer ne-ai ridicat, si de la slujirea vrajmasului departându-ne, la cunostinta adevaratului Dumnezeu ne-ai adus. Pentru aceasta lauda cu multumire îti aducem, cântând unele ca acestea:

Bucura-te, Apostole Matei, nume preascump si dulce noua, dreptcredinciosilor;
Bucura-te, izgonitorul tuturor ereziilor;
Bucura-te, arma cea nebiruita a credinciosilor;
Bucura-te, stâlpul cel tare al Bisericii;
Bucura-te, cel ce ne adapi cu apa cea vie a Evangheliei;
Bucura-te, luminatorule al lumii;
Bucura-te, cel ce ne izbavesti pe noi din tot felul de nevoi;
Bucura-te, cel ce ne izbavesti pe noi de viclesugul vrajmasului;
Bucura-te, ca tu pe toti îi înveti sa se închine Sfintei Treimi;
Bucura-te, ca toate neamurile prin tine vin în Biserica Lui Iisus Hristos;
Bucura-te, cel ce la sfârsitul vietii noastre ne ajuti ca prin pocainta sa ne mântuim;
Bucura-te, sfinte Apostole si Evanghelist, Matei!

Condacul 13

O, preaminunate sfinte si marite apostol Matei, cu lacrimi alergam la sprijinul tau, ca prin rugaciunile tale cele de Dumnezeu primite, sa ne izbavesti pe noi de chinurile cele vesnice, prealaudate, si luminii raiului sa ne învrednicesti, ca împreuna cu tine neîncetat sa cântam Lui Dumnezeu: Aliluia!(Acest Condac se zice de trei ori).

Apoi se zice iarasi Icosul 1 (  Având sufletele întinate de gânduri si de cuvinte rele, …) si Condacul 1 ( Pe ucenicul Domnului si luminatorul a toata lumea, pe Matei Apostolul, …).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s