„Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Fecioarei se face si Gavriil harul îl binevestește. Pentru aceasta și noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să−i cântăm: Bucură−te cea plină de har, Domnul este cu tine!”

DoarOrtodox

DoarOrtodox

Si a zis Maria: „Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau! (Luca I, 38)

Frati crestini,

Astazi praznuim aniversarea faptei celei mai mari pe care a facut-o Dumnezeu in lume, aratarea nemarginitei Sale iubiri fata de oameni prin intruparea Fiului Sau, Iisus Hristos, in pantecele Fecioarei Maria. Si aceasta sarbatoare o numim Buna Vestire, adica ziua cand Fecioara Maria a fost vestita de Sfantul Arhanghel Gavriil, ca va naste pe Fiul lui Dumnezeu prin incuviintarea Fecioarei.
Fericitul Augustin spune ca prima pagina a Evangheliei Sfantului Ioan este bine sa fie sapata cu litere de aur in toate bisericile. Acelasi lucru s-ar putea spune si despre Sfanta Evanghelie de astazi, caci amandoua au aceeasi insemnatate: Sfantul Ioan Evanghelistul descrie nasterea cea de veci a Cuvantului care s-a pogorat din sanul lui Dumnezeu si zice: „La inceput era Cuvantul si cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul. Toate prin El s-au facut; si fara de El nimic nu s-a facut din ce s-a facut”. Si Cuvantul s-a facut trup si s-a salasluit intru noi si am vazut slava Lui, slava ca a Unuia ” Nascut din Tatal, plin de har si de adevar.”
Iar Sfantul Evanghelist Luca ne spune din ce mama, in ce loc, si in ce chip s-a facut Cuvantul trup ca sa locuiasca printre noi pacatosii. Din toata Sfanta Evanghelie, aceasta pagina este cea mai miscatoare si mai importanta; pentru ca ea este implinirea proorocilor care au vorbit cu sute si mii de ani inaintea intruparii Fiului lui Dumnezeu din Fecioara. Acesta a fost asteptat sa izbaveasca biata omenire cazuta si subjugata de pacatul stramosesc.
In aceasta Sfanta Evanghelie ni se prezinta faptul cel mai de capetenie ce s-a petrecut pe pamant, intelege iubirea cea nemarginita a lui Dumnezeu, puterea si intelepciunea prin care a voit sa ne ridice. Sa o sarutam dar si noi cu respect, recunostinta si iubire si sa cerem cu smerenie prin Sfanta Fecioara Maria ca sa ne lumineze Sfantul Duh spre a o intelege cu mintea, cu sufletul si cu inima curata.
Frati si surori, pana la venirea Mantuitorului in lume, omenirea cazuse intr-o mare dobitocie cu pacatele. Cinci mii de ani si mai bine, adevarul si virtutile sfinte, care sunt cele mai pretioase bunuri pentru om, au fost inabusite de intuneric si de crime. De la Adam, intunericul pacatului apasa greu asupra pamantului, oamenii traiau afundati in acest intuneric, caci toti se faceau vinovati de pacate si de pacatul neascultarii lui Adam facut in rai, ei purtau pe frunte pecetea razbunarii ceresti. Dar, odata cu venirea pe lume a Sfintei Fecioare Maria, se vesteste apropiatul sfarsit al tristei nopti a pacatului, inceputul zilei de lumina si de bucurie.
Cand zorile se arata, toata firea se bucura; pasarile canta, pomii infloresc, vazduhul se imbata de mirosul florilor si toata natura rade de bucurie incalzindu-se la razele soarelui. Asa a fost Sfanta Fecioara Maria asemanata in Sfanta Scriptura, cu razele ce se ivesc, cu luna care e mai stralucitoare decat celelalte stele si care lumineaza in timpul noptii imprumutandu-si stralucirea de la soare.
Prin Fecioara Maria a inceput a se risipi intunericul de care era infasurata omenirea, fiindca, prin minunata stralucire a virtutilor sale, ne arata calea de urmat si ca un soare straluceste intre noi si Dumnezeu. Iata dar despre cine se intreba Solomon zicand: „Cine este aceasta care se iveste ca zorile, frumoasa ca luna si aleasa ca soarele?” Iar imparatul David zice: „Dumnezeu si-a asezat scaunul Sau in soare!”
Iata deci cat de curata, cat de stralucita si cat de luminoasa in intunericul noptilor a fost Sfanta Fecioara Maria. Biserica noastra o canta; scaun de heruvimi Fecioara, sau ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si esti mai slavita fara de asemanare decat serafimii. Sfanta Fecioara Maria in Biserica Domnului s-a pregatit, s-a sfintit si s-a indumnezeit cu trupul si cu sufletul; caci acolo a petrecut de la etatea de trei ani pana la cincisprezece ani, in rugaciune si in meditatii ale Sfinte Scripturi.
Acolo a fost hranita de sfintii ingeri cu mana cereasca, cetele ingeresti ii slujeau cu frica si nu stiau taina intruparii lui Dumnezeu din aceasta Sfanta Fecioara. Sfanta Evanghelie ne spune ca in luna a sasea din an a fost trimis arhanghelul Gavriil de la Dumnezeu intr-o cetate din Galileia, al carui nume era Nazareth, la o fecioara ce era logodita cu un barbat ce se numea Iosif din familia lui David. Iar numele fecioarei era Maria. Luna a sasea este luna martie; la evrei anul incepe cu luna septembrie.

ICONS26

Cand a intrat arhanghelul In casa lui Iosif, s-a Inchinat Sfintei Fecioare, zicandu-i: „Bucura-te, ceea ce esti plina de Har, Domnul este cu tine, binecuvantata esti tu intre femei” Cand a auzit Fecioara, s-a tulburat si sta nemiscata cugetand intru sine: „Oare ce sa fie aceasta?” Iar ingerul Domnului, vazand-o pe ea tulburata, i-a linistit sufletul zicandu-i: „Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu, si iata vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus, acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt, Fiul lui Dumnezeu se va chema”.
Fecioara Maria, aducandu-si aminte cum a inselat sarpele pe Eva, se gandea si zicea intru sine: „Vad chipul tau ca al unui om, graiul si portul tau sunt din lumea vesniciei, mie imi spui lucruri mari si minunate pe care nu le pricep. Tu zici ca Dumnezeu se va salaslui in mine. Cum poate sa incapa in mine Dumnezeu, Acela care a facut cerul si pamantul si nu-l poate incapea tot universul?”
Iar arhanghelul, voind a-i lamuri minunea cea mai presus de fire, i-a spus ca la Dumnezeu toate sunt cu putinta si i-a adus aminte de multele minuni pe care le facuse Dumnezeu, pe care Fecioara le citise in Sfanta Scriptura cat a stat in templu. I-a adus aminte de toiagul lui Aaron care fusese uscat si care apoi a inverzit si inflorit. I-a adus aminte de Sara, femeia lui Avraam, care, fiind batrana si stearpa, a nascut la batranete pe Isaac. I-a adus aminte de sfanta Ana, mama ei, care a nascut-o tot asa la batranete. Si ca s-o incredinteze mai bine, i-a vorbit de o minune petrecuta de curand: „Iata, Marie, si verisoara ta Elisabeta fiind stearpa se afla acum insarcinata in luna a sasea, du-te la ea si te vei convinge de cuvintele mele!”
Sfanta Fecioara Maria asculta cu atentie cuvintele sfantului arhanghel, dar intelegea in parte porunca lui Dumnezeu, caci ea fagaduise sa ramana fecioara si nu intelegea cum va fi aceasta. De aceea, cu smerenie, mai intreba pe inger: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat?” . Aceste cuvinte ne arata cu cata grija si intelepciune voia sa-si pazeasca fecioria. Atunci arhanghelul Gavriil, cu mult respect, ii linisteste sufletul, descoperindu-i aceasta taina, si-i zice: „Duhul Sfant se va cobori peste tine, Marie, Si puterea Celui Preainalt te va umbri. Pentru aceasta si sfantul care se va naste din tine se va chema Fiul lui Dumnezeu „.
Aceste cuvinte intrara in sufletul Fecioarei ca o raza luminoasa, luminand toate indoielile despre curatia fecioriei sale. Dar ea se intreba zicandu-si: „Da, a consimti sa fiu Maica a lui Dumnezeu este usor; dar cum sa-i explic eu logodnicului meu, batranul Iosif si oamenilor; cand ma vor vedea insarcinata, va crede cineva cuvantul meu? Voi fi blestemata sau binecuvantata? Voi fi omorata cu pietre sau slavita?” Toate acestea ii prevesteau un viitor dureros Fecioarei.
Sta in genunchi nemiscata, cu ochii lasati in jos, cu mainile incrucisate pe piept si plina de credinta, cu umilinta si cu o nevinovatie supraomeneasca vorbi ingerului, insa in realitate, lui Dumnezeu , zicandu-i: „Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul Tau!” Acest raspuns era asteptat, acest cuvant de iubire dorit si cerut de Dumnezeu, cuvant puternic care deschise cerul si atrase pe Dumnezeu pe pamant, facand din Fecioara Maria cortul cel viu al dumnezeirei, umplandu-se de nespuse daruri.
In acel moment miresmele raiului au inceput sa izbucneasca din crinul pe care arhanghelul il dete Fecioarei. Iar Duhul Sfant, prin fulgerele cele luminoase ale razelor, a strabatut ca razele soarelui prin geam, in pantecele Fecioarei. Si astfel Cuvantul lui Dumnezeu, Iisus Hristos s-a intrupat in pantecele ei cel Fecioresc.
Dumnezeu  Tatal, cand a facut toate cate le vedem la creatiune, a zis: „Sa fie, si indata s-a facut tot universul. Tot asa si Fecioara Maria a zis: „Fie mie dupa cuvantul Tau.” Si s-a savarsit taina intruparii lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevarat, din Dumnezeu adevarat, lumina din lumina s-a intrupat si Cuvantul trup s-a facut si s-a salasluit intru noi.
Cuvantul de umilinta si de supunere desavarsita al Sfintei Fecioare Maria, ne-a adus mantuirea. Ea a zdrobit capul sarpelui celui vechi si a lucrat la mantuirea lumii, ea a veselit cerul si a facut sa salte de bucurie pamantul. Prin ea, neamul omenesc cel osandit la intuneric si la moarte, a vazut lumina mare si i s-a dat viata cea adevarata, deschizandu-i portile raiului.
Daca Adam a fost capul omenirii celei vechi, Domnul Hristos este inceputul omenirii celei noi. Dumnezeu, ca sa faca pe cel dintai om, a luat pamant si, sufland in el duh de viata, a creat pe Adam primul om, omul cel vechi. Iar ca sa faca pe omul cel nou Dumnezeu a luat o picatura de sange din omenirea aceasta pe care trebuia s-o curateasca, s-o reinnoiasca si s-o impreune cu viata dumnezeiasca. De aceasta picatura de sange s-a servit, pentru ca sa formeze, fara ajutorul omului, in pantecele Fecioarei celei curate, pe omul cel nou, pe modelul cel vrednic de urmat, pe Iisus Hristos. Iar pentru aceasta trebuia consimtamantul Fecioarei, adica trebuia un contract adica un fel de casatorie duhovniceasca, intre Creator si creatura, intre Fiul lui Dumnezeu si natura omeneasca, reprezentata prin Sfanta Fecioara Maria, care trebuia sa nasca pe Cuvantul lui Dumnezeu.
Iata motivul pentru care Dumnezeu a trimis pe arhanghelul Gavriil la aceasta Fecioara; n-a fost trimis la Roma, la fecioarele imparatilor, nici la Atena, la fiicele invatatilor lumii de atunci, n-a fost trimis la vreo imparateasa puternica sau vreo printesa plina de frumusete trupeasca; ci a fost trimis in orasul Nazareth din Galileea, la o fecioara smerita din neamul imparatului David, care era logodita cu un batran de optzeci de ani, numit Iosif, tot din acelasi neam al lui David.
Cu adevarat, fratilor, astazi este zi de mare bucurie, caci prin arhanghelul Gavriil ni s-a adus bucurie la toata lumea. El a fericit-o pe Fecioara Maria spunandu-i mai intai: „Bucura-te! si apoi: „Ceea ce esti mai cinstita, ceea ce esti plina de dar, ca prin tine vine bucuria la toata lumea si se risipeste intunericul. „
Fecioara Maria cu adevarat a fost plina de daruri, ea este comoara tuturor darurilor duhovnicesti ale Duhului Sfant, fiindca in dansa se afla darurile arhanghelilor si ingerilor, ale capeteniilor, incepatoriilor, puterilor, stapaniilor, domniilor, scaunelor, heruvimilor si serafimilor. De aceea Sfanta Fecioara Maria este imparateasa ingerilor, a cerului si a pamantului. Dar mai presus de toate darurile pe care le avea Fecioara, era smerenia, ea a zis catre inger: „Astfel a cautat Domnul spre smerenia roabei Sale. Iata deci ca, smerenia a fost cea mai dintai calitate pentru care Dumnezeu a ridicat-o in slava si cinste spre a fi laudata in cer de toate ostile ceresti si pe pamant fericita de toate neamurile.
Smerenia a inaltat si pe ceilalti sfinti de pe pamant la ceruri si i-a impodobit Dumnezeu cu aureola nemuritoare. Cea mai mare smerenie a fost a Mantuitorului Hristos : smerindu-Se pe Sine, s-a facut ascultator pana la moarte. De aceea zice Sfantul Isac Sirul: „Smerenia este haina dumnezeirei, fiindca cu aceasta s-a imbracat Dumnezeu cand a voit sa vina printre noi, oamenii, ca sa ne mantuiasca. Adica a luat firea noastra cea smerita, trup pamantesc. Iar daca vrea cineva sa stie de unde se naste smerenia, sa afle de la Sfantul Ioan Scararul, care zice: „Smerenia se naste din ascultarea si taierea voii. „
Dar pentru ce este smerenia asa de mare si o iubeste Dumnezeu ? pentru ca numai cu ea se poate ucide pacatul cel mare, care este mandria, prin care au cazut ingerii si apoi stramosii nostri din rai.
Dintre toate fapturile pamantesti, Sfanta Fecioara Maria a fost darul cel mai vrednic si frumos si cel mai iubit de Dumnezeu . Noi pamantenii ne laudam cu un astfel de dar nepretuit si ne punem mare nadejde in sprijinul Sfinte Fecioare ca sa fim ocrotiti si scapati de vicleanul sarpe care vrea sa inghita tot pamantul cu rautatea lui. Nimeni nu va putea scapa, nu se va putea mantui fara adanca smerenie pe care a avut-o Sfanta Fecioara.
Astazi vedem mai mult ca oricand pacatul mandriei, pacatul acesta grozav care a cuprins toata lumea. Fiecare doreste sa fie mai mare peste altii, sa-i robeasca, sa-i stapaneasca. Fiecare doreste sa fie mai bogat decat altul, sa fie mai laudat, mai pus in cinste, fiecare se crede mai intelept, mai iscusit, de aceea se lupta fara mila sa distruga pe altii; se urasc se dusmanesc, se parasc, fara motive. Mandria este pricina. Femeile in mandria lor uita buna cuviinta si frica de Dumnezeu, imbracandu-se dupa ultima moda si vopsindu-se, stricandu-si chipul pe care l-a lasat Dumnezeu, facandu-se bucurie demonilor si curse barbatilor.
Sa nu uitam, frati si surori, ca Dumnezeu va pedepsi la judecata de apoi toata faradelegea si pacatul. Daca vrem sa ne facem fii ai lui Dumnezeu, trebuie sa ascultam de poruncile Lui, trebuie sa ne silim sa dobandim si noi darurile cele alese ale Sfintei Fecioare Maria. S-o avem pilda de urmat, sa iubim curatia trupului, rugaciunea mintii, smerenia inimii; caci cine isi intineaza trupul cu desfranari, cine-si omoara sufletul cu ucideri de prunci, cine-si intuneca mintea cu griji pamantesti, cine-si umple inima cu trufia vietii ticaloase, acela nu poate fi un copil al darului dumnezeiesc, acela nu poate vedea fata lui Hristos si nu se va invrednici nici de mila rugaciunilor Maicii Domnului.
Cine huleste pe Maica Domnului, Sfanta Fecioara Maria, cu injuraturi, cuvinte de batjocura, cum fac sectantii care o coboara pe Maica Domnului in randul femeilor pacatoase, vai lor. Aceia vor mosteni focul gheenei si viermilor celor neadormiti si niciodata nu se vor ridica sa vada lumina lui Hristos. Cine nu se inchina ei asa cum s-au inchinat arhanghelii si ingerii si cum o slavesc si acum in cer multimile sfintilor, aceia vor ramane fara de glas cand se va arata pe norii cerului Imparateasa cu Fiul ei cel dorit si iubit, care va judeca lumea.
Parintii sa aiba grija de copii, sa-i invete rugaciuni si cantari sfinte, sa se roage impreuna cu ei, sa-i invete sa faca Sfanta Cruce dreapta pe fetele lor si sa fie o pilda de rugaciune si fapte bune in fata copiilor. Copiii, ce vad la parinti, aceea fac si ei. Feriti copiii de filme imorale si reviste pornografie. Veniti cu copii la Sfanta Bisericã unde a venit si Sfanta Fecioara si invatati acest limbaj ceresc. In zadar invatam alte limbi straine daca nu invatam limba care se vorbeste in tara cea de sus, tara fericirii raiului! Caci din cauza nestiintei si a necredintei, multi ajung in fundul iadului, fiindca cei necredinciosi n-au nici un reazem in viata aceasta la vreme de mari suparari si ajung de se spanzura, se otravesc si asa se dau in gheara diavolului.
Era un invatat care cunostea douazeci de limbi. Intr-o zi prietenii lui l-au gasit spanzurat si langa el o hartie cu aceste cuvinte: „Nimic din lumea aceasta nu ma mai multumea, eu traiam zadarnic si am gasit cu cale sa termin cu viata aceasta. Mirare mare i-a cuprins pe toti cunoscutii lui. Sarmanul, in zadar invatase asa de mult, daca n-a Invatat limba credintei, limba bisericii, a Duhului Sfant. In lumea aceasta, o stim cu totii, ca suntem calatori, facem numai un popas de 50-70 de ani, poate nici atat si trebuie sa mergem in tara vesniciei.
Omenirea a ramas mult in urma cu aceasta stiinta despre credinta, despre Dumnezeu, despre mantuirea sufletului. De aceea ajung aceste suflete in locul cel de jale acolo in chinuri. Acolo nu se aud decat tipete sfasietoare, ca fiarele salbatice. Aceasta limba o canta sarmanele suflete in iad.
Sa ne aducem aminte de Sfanta Fecioara Maria si s-o avem ca pilda inaintea ochilor nostri. Sa urmam smerenia si ascultarea ei de poruncile dumnezeiesti si incepand de astazi sa ne lasam de toate relele si pacatele si hotarati sa mergem pe calea Bisericii ca sa ne mantuim si noi, ca sa ajungem la locul acela fericit, la viata vesnica. Cuvânt la Buna Vestire (pr. Visarion Iugulescu)

DoarOrtodox

Cuvânt de învățătură al Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, rostit în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, cu prilejul Praznicului Bunei Vestiri – Hramul Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului, 25 martie 2018.

DoarOrtodox

O, Prea Curata Fecioara, ceea ce esti plina de daruri, Imparateasa ingerilor si Maica crestinilor, ajuta-ne si noua cu sfintele tale rugaciuni si roaga-L pe Fiul tau si Dumnezeul nostru sa ne apere de toate ispitele celui rau. Roaga-te si pentru preotii tarii noastre, pentru tot clerul Bisericii Ortodoxe, roaga-te, Preafericita Fecioara, pentru parintii nostri, mosii si stramosii, roaga-te pentru tara aceasta Romania sa fie pazita de vrajmasii vazuti si nevazuti.
Intareste-ne credinta si ajuta-ne sa ajungem cu totii la limanul mantuirii, sa slavim si noi in ceruri pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, impreuna cu tine in vecii vecilor
.
DoarOrtodox

ACATISTUL BUNEI VESTIRI
A Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea fecioară Maria

 

Porunca cea cu taină luând-o întru cunostiintă cel fără de trup, în casa lui Iosif degrab a stat înainte zicând celei ce nu stia de nuntă: Cel ce a plecat, cu pogorârea, cerurile, încape fără schimbare tot întru tine; pe care si văzându-l în pântecele tău, luând chip de rob, mă înspăimântez a striga tie : bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară.

 

Apoi: Doamne miluieste ( de 3 ori), Mărire … Si acum … .

Condacele si Icoasele

Condacul 1:

Apărătoare Doamnă, pentru biruintă multumiri, izbăvindu-ne din nevoi aducem tie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci ca, ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeste-ne din toate nevoile, ca să-ti cântăm tie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Icosul 1:

Îngerul cel mai întâi stătător din cer a fost trimis să-i zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! si împreună cu glasul lui cel netrupesc văzându-te, Doamne, întrupat, s-a spăimântat si i-a stat înainte, grăindu-i unele ca acestea:

Bucură-te, prin care răsare bucuria;

Bucură-te, prin care piere blestemul;

Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;

Bucură-te, mântuirea lacrimilor Evei;

Bucură-te, înăltime întru care cu anevoie se suie gândurile omenesti;

Bucură-te, că esti scaun Împăratului;

Bucură-te, că porti pe cel ce pe toate le poartă;

Bucură-te, steaua care arăti Soarele;

Bucură-te, pântecele dumnezeiestii întrupări;

Bucură-te, prin care se înnoieste făptura;

Bucură-te, prin care prunc se face Făcătorul;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul al 2-lea:

Stiindu-se pe sine sfânta întru curătie, zis-a lui Gavriil cu îndrăznire: Preaslăvitul tău glas cu anevoie se arată a fi primit sufletului meu; că nastere cu zămislire fără sământă cum îmi spui? Cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Întelegerea cea neînteleasă căutând Fecioară să o înteleagă, a grăit către cel ce slujea: Din pântece curat, cum este cu putintă să se nască fiu, spune-mi?

Iar el a zis către ea, cu frică, grăind asa:

Bucură-te, tăinuitoarea sfatului celui nespus;

Bucură-te, încredintarea celor ce au trebuintă de tăcere;

Bucură-te, începutul minunilor lui Hristos;

Bucură-te, capul poruncilor Lui;

Bucură-te, scara cerească pe care S-a pogorât Dumnezeu;

Bucură-te, podul care-i treci la cer pe cei de pe pământ;

Bucură-te, minunea mult slăvită de îngeri;

Bucură-te, ceea ce le esti diavolilor rană de mult plâns;

Bucură-te, ceea ce ai născut lumina cea neapusă;

Bucură-te, ceea ce n-ai învătat pe nimeni în ce chip s-a petrecut;

Bucură-te, ceea ce întreci mintea înteleptilor;

Bucură-te, ceea ce luminezi gândul credinciosilor;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul al 3-lea:

Puterea Celui de sus a umbrit-o atunci, spre zămislire pe cea care nu stia de nuntă;si pântecele ei cel cu bună roadă, ca pe o tarină dulce l-a arătat tuturor celor ce vor fi să secere mântuire, când vor cânta asa: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Având Fecioara în pântece pe Dumnezeu primit, a alergat la Elisabeta; iar pruncul acesteia, îndată cunoscându-i închinarea, s-a bucurat si cu săltări în pântece ca si cum ar fi cântat, a grăit către Născătoarea de Dumnezeu:

Bucură-te, vita mlăditei celei nevestejite;

Bucură-te, agonisirea rodului celui fără de moarte;

Bucură-te, ceea ce ai lucrat pe Lucrătorul iubirii de oameni;

Bucură-te, ceea ce ai născut pe Săditorul vietii noastre;

Bucură-te, brazdă care ai dospit înmultirea milelor;

Bucură-te, masă care porti îndestularea milostivirilor;

Bucură-te, ceea ce înfloresti ca raiul desfătării;

Bucură-te, ceea ce gătesti adăpostirea sufletelor;

Bucură-te, tămâia rugăciunii cea bine primită;

Bucură-te, curătia a toată lumea;

Bucură-te, bunăvoirea lui Dumnezeu către noi, cei muritori;

Bucură-te, îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul al 4-lea:

Vifor de gânduri necredincioase având întru sine înteleptul Iosif, s-a tulburat uitându-se la tine, cea neamestecată cu nunta, gândind că esti furată de nuntă, tu, cea care esti fără prihană; iar când a cunoscut că zămislirea ta este de la Duhul Sfânt, a zis: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzit-au păstorii pe îngeri lăudând venirea trupească a lui Hristos, si alergând spre Acesta ca spre un păstor, văzutu-L-au ca pe un miel fără prihană hrănindu-se în pântecele Mariei, pe care lăudându-o, au zis:

Bucură-te, Maica Mielului si a Păstorului;

Bucură-te, staulul oilor celor cuvântătoare;

Bucură-te, chinuirea vrăjmasilor celor nevăzuti;

Bucură-te, deschizătoarea usilor raiului;

Bucură-te, cele ceresti împreună se bucură cu cele pământesti;

Bucură-te, că cele, pământesti împreună dăntuiesc cu cele ceresti;

Bucură-te, gura apostolilor cea netăcută, Bucură-te, nebiruita îndrăznire a purtătorilor de chinuri;

Bucură-te, temeiul cel tare al credintei;

Bucură-te, cunostiinta cea luminoasă a darului;

Bucură-te, prin care s-a golit iadul;

Bucură-te, prin care ne-am îmbrăcat cu slavă;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară;

Condacul al 5-lea:

Steaua cea cu dumnezeiască mergere văzând-o înteleptii, mers-au pe urma luminii ei; si tinând-o ca pe o făclie, cu ea căutau pe tarele Împărat: si ajungând pe cel neajuns, s-au bucurat, cântându-i: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzut-au pruncii haldeilor în bratele Fecioarei pe cel ce a zidit pe om; si cunoscându-L a le fi Stăpân, desi luase chip de rob, s-au nevoit cu daruri a-L sluji si a-I cânta celei binecuvântate:

Bucură-te, Maica stelei celei neapuse;

Bucură-te, raza zilei celei de taină;

Bucură-te, ceea ce ai stins cuptorul întelepciunii;

Bucură-te, ceea ce luminezi pe tăinuitorii Treimii;

Bucură-te, ceea ce l-ai aruncat din putere pe călăul cel fără de omenie;

Bucură-te, ceea ce ai arătat pe Domnul Hristos, iubitorul de oameni;

Bucură-te, ceea ce ne-ai mântuit din slujirea cea idolească;

Bucură-te, ceea ce e curătesti de cele necurate;

Bucură-te, ceea ce ai stins închinăciunea focului;

Bucură-te, ceea ce ne-ai potolit văpaia chinurilor;

Bucură-te, îndreptarea întelepciunii celor credinciosi;

Bucură-te, veselia tuturor neamurilor;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul al 6-lea:

Mărturisitori si purtători de Dumnezeu fiind filozofii, s-au întors în Babilon, împlinindu-ti proorocia; si tuturor mărturisindu-te pe Tine, Hristoase, lăsatu-l-au pe Irod ca pe un mincinos, că nu stia să cânte: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Strălucind în Egipt Tu, Lumina adevărului, gonit-ai întunericul minciunii. Că idolii lui nerădând tăria Ta, Mântuitorule, au căzut; iar cei de ei au scăpat, îi cântau Născătorei de Dumnezeu:

Bucură-te, îndreptarea oamenilor;

Bucură,te căderea demonilor;

Bucură-te, ceea ce ai zdrobit stăpânirea înselăciunii;

Bucură-te, ceea ce ai vădit înselăciunea idolească;

Bucură-te, mare care ai înecat pe netrupescul faraon;

Bucură-te, piatra care ai adăpat însetatii de viată;

Bucură-te, stâlp de foc care călăuzesti pe cei dintru întuneric;

Bucură-te, acoperământul lumii cel mai lat decât norul;

Bucură-te, hrană si cupă cu mană;

Bucură-te, slujitoarea desfătării celei sfinte;

Bucură-te, pământul făgăduintei;

Bucură-te, izvorâtoare de miere si lapte;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul al 7-lea:

Vrând Simeon să se mute din veacul acesta înselător, te-ai dat lui ca un prunc; dar te-ai făcut lui cunoscut si ca Dumnezeu desăvârsit. Pentru aceea, s-a mirat de întelepciunea Ta cea nespusă, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Arătat-a făptură nouă, arătându-se Făcătorul nouă, celor ce suntem făcuti de Dânsul, răsărind din pântecele cel fără sământă si păzindu-l întreg precum a fost; ca noi, văzând minunea, să o lăudăm grăind:

Bucură-te, floarea nestricăciunii;

Bucură-te, cununa înfrânării;

Bucură-te, ceea ce ai luminat chipul învierii;

Bucură-te, ceea ce ai arătat viata îngerească;

Bucură-te, pomul cel cu luminoasă roadă, din care se hrănesc credinciosii;

Bucură-te, copacul cel înfrunzit cu bună umbră, sub care multi se adumbresc;

Bucură-te, ceea ce ai născut pe Îndreptătorul celor rătăciti;

Bucură-te, ceea ce ai născut pe Mântuitorul celor robiti;

Bucură-te, îmblânzirea Judecătorului celui drept;

Bucură-te, iertarea multor gresiti;

Bucură-te, haina celor goi de îndrăzneală;

Bucură-te, dragostea care biruieste toată dorirea;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul al 8-lea:

Văzând nastere străină, ssă ne înstrăinăm de lume, mutându-ne mintea la cer; că pentru acesta Dumnezeu Cel Prea Înalt pe pământ s-a arătat om plecat, vrând să tragă întru înăltime pe cei ce-i cântă: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Cu totul a fost între cei de jos, iar de cei de sus nicicum nu S-a depărtat Cuvântul cel necuprins; că dumnezeiască pogorâre a fost, iar nu mutare din loc, si nastere din Fecioară primitoare de Dumnezeu, care aude acestea:

Bucură-te, încăperea lui Dumnezeu celui neîncăput;

Bucură-te, usa tainei celei de cinste;

Bucură-te, auzirea cea cu nepricepere a celor necredinciosi;

Bucură-te, lauda cea fără de îndoială, a celor credinciosi;

Bucură-te, purtătoarea cea preasfântă a Celui ce este pe heruvimi;

Bucură-te, sălasul cel preamărit al Celui ce este pe serafimi;

Bucură-te, ceea ce ai adunat lucruri potrivnice întru una;

Bucură-te, ceea ce ai unit fecioria si nasterea;

Bucură-te, prin care s-a dezlegat călcarea poruncii;

Bucură-te, prin care s-a deschis raiul;

Bucură-te, cheia împărătiei lui Hristos;

Bucură-te, nădejdea bunătătilor celor vesnice;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul al 9-lea:

Toată firea îngerească s-a minunat de lucrul cel mare al întrupării Tale; că pe cel neapropiat, ca Dumnezeu, l-au văzut om apropiat tuturor, petrecând împreună cu noi si auzind de la toti asa: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Pe ritorii cei mult vorbitori îi vedem, Născătoare de Dumnezeu, că-ti stau înainte ca niste pesti fără de glas; că nu se pricep să spună în ce chip si fecioară ai rămas si ai putut naste. Iar noi, de o taină ca aceasta minunându-ne cu credintă cântăm:

Bucură-te, sălasul întelepciunii lui Dumnezeu;

Bucură-te, comoara rânduielii Lui;

Bucură-te, ceea ce pe filozofi îi arăti neîntelepti;

Bucură-e, ceea ce ai vădit pe cei mesteri la cuvânt a fi necuvântători;

Bucură-te, că nebuni s-au arătat întrebătorii cei cumpliti;

Bucură-te, că s-au vestejit făcătorii de basme;

Bucură-te, ceea ce ai spart vorbele cele încâlcite ale atenienilor;

Bucură-te, ceea ce ne-ai ridicat dintru adâncul necunostintei;

Bucură-te, ceea ce pe multi i-ai luminat la minte;

Bucură-te, corabia celor ce vor să se mântuiască;

Bucură-te, limanul celor ce umblă cu corăbiile acestei vieti;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul al 10-lea:

Vrând Împodobitorul tuturor să mântuiască lumea, la ea a venit precum i se făgăduise, si păstor fiind ca un Dumnezeu, pentru noi s-a arătat om ca noi. Căci cu asemănarea chemând pe cel asemenea, ca un Dumnezeu aude: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid esti fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, si tuturor celor ce aleargă la tine: că Făcătorul cerului si al pământului te-a gătit pe tine, curată, sălăsluindu-se în pântecele tău si învătându-i pe toti să cânte tie:

Bucură-te, turnul fecioriei,

Bucură-te, usa mântuirii;

Bucură-te, începătoarea prefacerii celei pline de-nteles;

Bucură-te, dătătoarea darului celui dumnezeiesc;

Bucură-te, că tu ai înnoit pe cei zămisliti întru rusine;

Bucură-te, că tu ai învătat pe cei lipsiti de minte;

Bucură-te, ceea ce ai stricat pe stricătorul gândurilor;

Bucură-te, ceea ce ai născut pe semănătorul curătiei;

Bucură-te, cămara nuntii celei fără de sământă;

Bucură-te, ceea ce ai împreunat Domnului pe cei credinciosi;

Bucură-te, ceea ce între fecioare ai fost unică hrănitoare de prunc;

Bucură-te, cămara cea împodobită a sufletelor sfintilor;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul al 11-lea:

Împărate Sfinte, de ti-am aduce cântări si psalmi la număr întocmai ca nisipul, nimic nu plinim cum se cuvine, că se biruieste toată cântarea care va să tindă spre multimea milelor Tale celor multe, pe care le-ai dat celor ce-Ti îcântă: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Făclie primitoare de lumină, arătată celor ce sunt întru întuneric, o vedem pe Preasfânta Fecioară; că aprinzând în sine focul cel netrupesc, pe toti îi îndreptează spre cunostinta cea dumnezeiască ce luminează mintea cu raza ei si se cinsteste cu chemarea aceasta:

Bucură-te, raza soarelui celui întelegător;

Bucură-te, raza luminii celei neapuse,

Bucură-te, fulgerul care luminezi sufletele;

Bucură-te, ceea ce pe vrăjmasi îi îngrozesti ca un tunet;

Bucură-te, că din tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină;

Bucură-te, că ai izvorât râul care curge cu ape multe;

Bucură-te, ceea ce ne-ai arătat chipul cristelnitei;

Bucură-te, ceea ce curătesti urmele păcatului;

Bucură-te, baia care speli constiinta;

Bucură-te, cupă care dai gust bucuriei;

Bucură-te, adierea mirosului celui bun al lui Hristos;

Bucură-te, viata veseliei celei de taină,

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul al 12-lea:

Vrând să dea har datoriilor celor de demult, Dezlegătorul tuturor datoriilor omenesti venit-a singur la cei ce se îndepărtaseră de harul Lui si, rupând zapisul, aude de la toti asa: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând nasterea ta, te lăudăm toti ca pe o biserică însufletită, Născătoare de Dumnezeu, că locuind în pântecele tău Domnul, care tine toate cu mâna, a sfintit, a slăvit si a învătat pe toti să-ti cânte:

Bucură-te, locasul lui Dumnezeu-Cuvântul;

Bucură-te, sîfântă care esti mai mare decât sfintii;

Bucură-te, chivot poleit cu Duhul;

Bucură-te, comoara vietii cea nedesteptată;

Bucură-te, coroana cea scumpă a împăratilor celor credinciosi;

Bucură-te, lauda cea de cinste a preotilor celor cuviosi;

Bucură-te, stâlpul Bisericii cel neclintit;

Bucură-te, zidul împărătiei cel nebiruit;

Bucură-te, prin care se ridică biruintele;

Bucură-te, prin care se surpă vrăjmasii;

Bucură-te, tămăduirea trupului meu;

Bucură-te, mântuirea sufletului meu;

Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară!

Condacul al 13-lea

O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, cel ce este mai sfânt decât toti sfintii, primind acest dar de acum, mântuieste de toată ispita si scoate din chinul ce va să fie pe toti cei ce-ti cântă: Aliluia!

Acest Condac se zice de trei ori.

Si iarăsi Icosul 1: Îngerul cel mai întâi stătător … si Condacul 1: Apărătoare Doamnă …

Apoi:

 

RUGACIUNEA CATRE PREASFÂNTA NASCATOARE DE DUMNEZEU

O, preamilostivă stăpâna mea, nu mă lepăda pe mine, nevrednicul, ci primeste această putină rugăciune a mea din buzele mele cele întinate, si o du Fiului tău si Dumnezeului nostru, Care S-a născut cu trupul din tine spre mântuirea noastră; Care pentru noi, păcătosii, s-a răstignit si s-a îngropat si a înviat a treia zi. Desi fărădelegea mea este mai grea decât toate fărădelegile, totusi tâlharii si desfrânatii pe care Iubitorul de oameni, pentru nemăsurata Lui milostivire, i-a primit si i-a miluit, îmi dau îndrăznire; si cu toate că nu te aveau pe tine mijlocitoare bună, nu le-a închis usa milostivirii Sale. Cum să nu mă primească dar si pe mine, care nădăjduiesc în ajutorul tău? Milostiveste-te deci spre mine, Doamna mea, căci poti toate câte le voiesti, iar pe care le ceri de la Fiul tău le si iau fără îndoială, deoarece pe tine te-a făcut mijlocitoare crestinilor. Pentru aceasta pe tine te binecuvântăm si te preaînăltăm în vecii vecilor. Amin.

DoarOrtodox

3 comentarii

  1. Uite ca am gasit asta pagina despre Troparul şi Acatistul Bunei Vestiri (25
    martie) , cautand despre maramu. Acum ce sa zic ca faci treaba super.
    iti recomand sa cunosti si saitul http://cazare-maramures.net o pagina despre maramureseni.
    Mult spor

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.