Troparul şi Acatistul Bunei Vestiri (25 martie)

„Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Fecioarei se face si Gavriil harul îl binevestește. Pentru aceasta și noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să−i cântăm: Bucură−te cea plină de har, Domnul este cu tine!”

Si a zis Maria: „Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau! (Luca I, 38)

Frati crestini,

Astazi praznuim aniversarea faptei celei mai mari pe care a facut-o Dumnezeu in lume, aratarea nemarginitei Sale iubiri fata de oameni prin intruparea Fiului Sau, Iisus Hristos, in pantecele Fecioarei Maria. Si aceasta sarbatoare o numim Buna Vestire, adica ziua cand Fecioara Maria a fost vestita de Sfantul Arhanghel Gavriil, ca va naste pe Fiul lui Dumnezeu prin incuviintarea Fecioarei.
Fericitul Augustin spune ca prima pagina a Evangheliei Sfantului Ioan este bine sa fie sapata cu litere de aur in toate bisericile. Acelasi lucru s-ar putea spune si despre Sfanta Evanghelie de astazi, caci amandoua au aceeasi insemnatate: Sfantul Ioan Evanghelistul descrie nasterea cea de veci a Cuvantului care s-a pogorat din sanul lui Dumnezeu si zice: „La inceput era Cuvantul si cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul. Toate prin El s-au facut; si fara de El nimic nu s-a facut din ce s-a facut”. Si Cuvantul s-a facut trup si s-a salasluit intru noi si am vazut slava Lui, slava ca a Unuia ” Nascut din Tatal, plin de har si de adevar.”
Iar Sfantul Evanghelist Luca ne spune din ce mama, in ce loc, si in ce chip s-a facut Cuvantul trup ca sa locuiasca printre noi pacatosii. Din toata Sfanta Evanghelie, aceasta pagina este cea mai miscatoare si mai importanta; pentru ca ea este implinirea proorocilor care au vorbit cu sute si mii de ani inaintea intruparii Fiului lui Dumnezeu din Fecioara. Acesta a fost asteptat sa izbaveasca biata omenire cazuta si subjugata de pacatul stramosesc.
In aceasta Sfanta Evanghelie ni se prezinta faptul cel mai de capetenie ce s-a petrecut pe pamant, intelege iubirea cea nemarginita a lui Dumnezeu, puterea si intelepciunea prin care a voit sa ne ridice. Sa o sarutam dar si noi cu respect, recunostinta si iubire si sa cerem cu smerenie prin Sfanta Fecioara Maria ca sa ne lumineze Sfantul Duh spre a o intelege cu mintea, cu sufletul si cu inima curata.
Frati si surori, pana la venirea Mantuitorului in lume, omenirea cazuse intr-o mare dobitocie cu pacatele. Cinci mii de ani si mai bine, adevarul si virtutile sfinte, care sunt cele mai pretioase bunuri pentru om, au fost inabusite de intuneric si de crime. De la Adam, intunericul pacatului apasa greu asupra pamantului, oamenii traiau afundati in acest intuneric, caci toti se faceau vinovati de pacate si de pacatul neascultarii lui Adam facut in rai, ei purtau pe frunte pecetea razbunarii ceresti. Dar, odata cu venirea pe lume a Sfintei Fecioare Maria, se vesteste apropiatul sfarsit al tristei nopti a pacatului, inceputul zilei de lumina si de bucurie.
Cand zorile se arata, toata firea se bucura; pasarile canta, pomii infloresc, vazduhul se imbata de mirosul florilor si toata natura rade de bucurie incalzindu-se la razele soarelui. Asa a fost Sfanta Fecioara Maria asemanata in Sfanta Scriptura, cu razele ce se ivesc, cu luna care e mai stralucitoare decat celelalte stele si care lumineaza in timpul noptii imprumutandu-si stralucirea de la soare.
Prin Fecioara Maria a inceput a se risipi intunericul de care era infasurata omenirea, fiindca, prin minunata stralucire a virtutilor sale, ne arata calea de urmat si ca un soare straluceste intre noi si Dumnezeu. Iata dar despre cine se intreba Solomon zicand: „Cine este aceasta care se iveste ca zorile, frumoasa ca luna si aleasa ca soarele?” Iar imparatul David zice: „Dumnezeu si-a asezat scaunul Sau in soare!”
Iata deci cat de curata, cat de stralucita si cat de luminoasa in intunericul noptilor a fost Sfanta Fecioara Maria. Biserica noastra o canta; scaun de heruvimi Fecioara, sau ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si esti mai slavita fara de asemanare decat serafimii. Sfanta Fecioara Maria in Biserica Domnului s-a pregatit, s-a sfintit si s-a indumnezeit cu trupul si cu sufletul; caci acolo a petrecut de la etatea de trei ani pana la cincisprezece ani, in rugaciune si in meditatii ale Sfinte Scripturi.
Acolo a fost hranita de sfintii ingeri cu mana cereasca, cetele ingeresti ii slujeau cu frica si nu stiau taina intruparii lui Dumnezeu din aceasta Sfanta Fecioara. Sfanta Evanghelie ne spune ca in luna a sasea din an a fost trimis arhanghelul Gavriil de la Dumnezeu intr-o cetate din Galileia, al carui nume era Nazareth, la o fecioara ce era logodita cu un barbat ce se numea Iosif din familia lui David. Iar numele fecioarei era Maria. Luna a sasea este luna martie; la evrei anul incepe cu luna septembrie.

Cand a intrat arhanghelul In casa lui Iosif, s-a Inchinat Sfintei Fecioare, zicandu-i: „Bucura-te, ceea ce esti plina de Har, Domnul este cu tine, binecuvantata esti tu intre femei” Cand a auzit Fecioara, s-a tulburat si sta nemiscata cugetand intru sine: „Oare ce sa fie aceasta?” Iar ingerul Domnului, vazand-o pe ea tulburata, i-a linistit sufletul zicandu-i: „Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu, si iata vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus, acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt, Fiul lui Dumnezeu se va chema”.
Fecioara Maria, aducandu-si aminte cum a inselat sarpele pe Eva, se gandea si zicea intru sine: „Vad chipul tau ca al unui om, graiul si portul tau sunt din lumea vesniciei, mie imi spui lucruri mari si minunate pe care nu le pricep. Tu zici ca Dumnezeu se va salaslui in mine. Cum poate sa incapa in mine Dumnezeu, Acela care a facut cerul si pamantul si nu-l poate incapea tot universul?”
Iar arhanghelul, voind a-i lamuri minunea cea mai presus de fire, i-a spus ca la Dumnezeu toate sunt cu putinta si i-a adus aminte de multele minuni pe care le facuse Dumnezeu, pe care Fecioara le citise in Sfanta Scriptura cat a stat in templu. I-a adus aminte de toiagul lui Aaron care fusese uscat si care apoi a inverzit si inflorit. I-a adus aminte de Sara, femeia lui Avraam, care, fiind batrana si stearpa, a nascut la batranete pe Isaac. I-a adus aminte de sfanta Ana, mama ei, care a nascut-o tot asa la batranete. Si ca s-o incredinteze mai bine, i-a vorbit de o minune petrecuta de curand: „Iata, Marie, si verisoara ta Elisabeta fiind stearpa se afla acum insarcinata in luna a sasea, du-te la ea si te vei convinge de cuvintele mele!”
Sfanta Fecioara Maria asculta cu atentie cuvintele sfantului arhanghel, dar intelegea in parte porunca lui Dumnezeu, caci ea fagaduise sa ramana fecioara si nu intelegea cum va fi aceasta. De aceea, cu smerenie, mai intreba pe inger: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat?” . Aceste cuvinte ne arata cu cata grija si intelepciune voia sa-si pazeasca fecioria. Atunci arhanghelul Gavriil, cu mult respect, ii linisteste sufletul, descoperindu-i aceasta taina, si-i zice: „Duhul Sfant se va cobori peste tine, Marie, Si puterea Celui Preainalt te va umbri. Pentru aceasta si sfantul care se va naste din tine se va chema Fiul lui Dumnezeu „.
Aceste cuvinte intrara in sufletul Fecioarei ca o raza luminoasa, luminand toate indoielile despre curatia fecioriei sale. Dar ea se intreba zicandu-si: „Da, a consimti sa fiu Maica a lui Dumnezeu este usor; dar cum sa-i explic eu logodnicului meu, batranul Iosif si oamenilor; cand ma vor vedea insarcinata, va crede cineva cuvantul meu? Voi fi blestemata sau binecuvantata? Voi fi omorata cu pietre sau slavita?” Toate acestea ii prevesteau un viitor dureros Fecioarei.
Sta in genunchi nemiscata, cu ochii lasati in jos, cu mainile incrucisate pe piept si plina de credinta, cu umilinta si cu o nevinovatie supraomeneasca vorbi ingerului, insa in realitate, lui Dumnezeu , zicandu-i: „Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul Tau!” Acest raspuns era asteptat, acest cuvant de iubire dorit si cerut de Dumnezeu, cuvant puternic care deschise cerul si atrase pe Dumnezeu pe pamant, facand din Fecioara Maria cortul cel viu al dumnezeirei, umplandu-se de nespuse daruri.
In acel moment miresmele raiului au inceput sa izbucneasca din crinul pe care arhanghelul il dete Fecioarei. Iar Duhul Sfant, prin fulgerele cele luminoase ale razelor, a strabatut ca razele soarelui prin geam, in pantecele Fecioarei. Si astfel Cuvantul lui Dumnezeu, Iisus Hristos s-a intrupat in pantecele ei cel Fecioresc.
Dumnezeu  Tatal, cand a facut toate cate le vedem la creatiune, a zis: „Sa fie, si indata s-a facut tot universul. Tot asa si Fecioara Maria a zis: „Fie mie dupa cuvantul Tau.” Si s-a savarsit taina intruparii lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevarat, din Dumnezeu adevarat, lumina din lumina s-a intrupat si Cuvantul trup s-a facut si s-a salasluit intru noi.
Cuvantul de umilinta si de supunere desavarsita al Sfintei Fecioare Maria, ne-a adus mantuirea. Ea a zdrobit capul sarpelui celui vechi si a lucrat la mantuirea lumii, ea a veselit cerul si a facut sa salte de bucurie pamantul. Prin ea, neamul omenesc cel osandit la intuneric si la moarte, a vazut lumina mare si i s-a dat viata cea adevarata, deschizandu-i portile raiului.
Daca Adam a fost capul omenirii celei vechi, Domnul Hristos este inceputul omenirii celei noi. Dumnezeu, ca sa faca pe cel dintai om, a luat pamant si, sufland in el duh de viata, a creat pe Adam primul om, omul cel vechi. Iar ca sa faca pe omul cel nou Dumnezeu a luat o picatura de sange din omenirea aceasta pe care trebuia s-o curateasca, s-o reinnoiasca si s-o impreune cu viata dumnezeiasca. De aceasta picatura de sange s-a servit, pentru ca sa formeze, fara ajutorul omului, in pantecele Fecioarei celei curate, pe omul cel nou, pe modelul cel vrednic de urmat, pe Iisus Hristos. Iar pentru aceasta trebuia consimtamantul Fecioarei, adica trebuia un contract adica un fel de casatorie duhovniceasca, intre Creator si creatura, intre Fiul lui Dumnezeu si natura omeneasca, reprezentata prin Sfanta Fecioara Maria, care trebuia sa nasca pe Cuvantul lui Dumnezeu.
Iata motivul pentru care Dumnezeu a trimis pe arhanghelul Gavriil la aceasta Fecioara; n-a fost trimis la Roma, la fecioarele imparatilor, nici la Atena, la fiicele invatatilor lumii de atunci, n-a fost trimis la vreo imparateasa puternica sau vreo printesa plina de frumusete trupeasca; ci a fost trimis in orasul Nazareth din Galileea, la o fecioara smerita din neamul imparatului David, care era logodita cu un batran de optzeci de ani, numit Iosif, tot din acelasi neam al lui David.
Cu adevarat, fratilor, astazi este zi de mare bucurie, caci prin arhanghelul Gavriil ni s-a adus bucurie la toata lumea. El a fericit-o pe Fecioara Maria spunandu-i mai intai: „Bucura-te! si apoi: „Ceea ce esti mai cinstita, ceea ce esti plina de dar, ca prin tine vine bucuria la toata lumea si se risipeste intunericul. „
Fecioara Maria cu adevarat a fost plina de daruri, ea este comoara tuturor darurilor duhovnicesti ale Duhului Sfant, fiindca in dansa se afla darurile arhanghelilor si ingerilor, ale capeteniilor, incepatoriilor, puterilor, stapaniilor, domniilor, scaunelor, heruvimilor si serafimilor. De aceea Sfanta Fecioara Maria este imparateasa ingerilor, a cerului si a pamantului. Dar mai presus de toate darurile pe care le avea Fecioara, era smerenia, ea a zis catre inger: „Astfel a cautat Domnul spre smerenia roabei Sale. Iata deci ca, smerenia a fost cea mai dintai calitate pentru care Dumnezeu a ridicat-o in slava si cinste spre a fi laudata in cer de toate ostile ceresti si pe pamant fericita de toate neamurile.
Smerenia a inaltat si pe ceilalti sfinti de pe pamant la ceruri si i-a impodobit Dumnezeu cu aureola nemuritoare. Cea mai mare smerenie a fost a Mantuitorului Hristos : smerindu-Se pe Sine, s-a facut ascultator pana la moarte. De aceea zice Sfantul Isac Sirul: „Smerenia este haina dumnezeirei, fiindca cu aceasta s-a imbracat Dumnezeu cand a voit sa vina printre noi, oamenii, ca sa ne mantuiasca. Adica a luat firea noastra cea smerita, trup pamantesc. Iar daca vrea cineva sa stie de unde se naste smerenia, sa afle de la Sfantul Ioan Scararul, care zice: „Smerenia se naste din ascultarea si taierea voii. „
Dar pentru ce este smerenia asa de mare si o iubeste Dumnezeu ? pentru ca numai cu ea se poate ucide pacatul cel mare, care este mandria, prin care au cazut ingerii si apoi stramosii nostri din rai.
Dintre toate fapturile pamantesti, Sfanta Fecioara Maria a fost darul cel mai vrednic si frumos si cel mai iubit de Dumnezeu . Noi pamantenii ne laudam cu un astfel de dar nepretuit si ne punem mare nadejde in sprijinul Sfinte Fecioare ca sa fim ocrotiti si scapati de vicleanul sarpe care vrea sa inghita tot pamantul cu rautatea lui. Nimeni nu va putea scapa, nu se va putea mantui fara adanca smerenie pe care a avut-o Sfanta Fecioara.
Astazi vedem mai mult ca oricand pacatul mandriei, pacatul acesta grozav care a cuprins toata lumea. Fiecare doreste sa fie mai mare peste altii, sa-i robeasca, sa-i stapaneasca. Fiecare doreste sa fie mai bogat decat altul, sa fie mai laudat, mai pus in cinste, fiecare se crede mai intelept, mai iscusit, de aceea se lupta fara mila sa distruga pe altii; se urasc se dusmanesc, se parasc, fara motive. Mandria este pricina. Femeile in mandria lor uita buna cuviinta si frica de Dumnezeu, imbracandu-se dupa ultima moda si vopsindu-se, stricandu-si chipul pe care l-a lasat Dumnezeu, facandu-se bucurie demonilor si curse barbatilor.
Sa nu uitam, frati si surori, ca Dumnezeu va pedepsi la judecata de apoi toata faradelegea si pacatul. Daca vrem sa ne facem fii ai lui Dumnezeu, trebuie sa ascultam de poruncile Lui, trebuie sa ne silim sa dobandim si noi darurile cele alese ale Sfintei Fecioare Maria. S-o avem pilda de urmat, sa iubim curatia trupului, rugaciunea mintii, smerenia inimii; caci cine isi intineaza trupul cu desfranari, cine-si omoara sufletul cu ucideri de prunci, cine-si intuneca mintea cu griji pamantesti, cine-si umple inima cu trufia vietii ticaloase, acela nu poate fi un copil al darului dumnezeiesc, acela nu poate vedea fata lui Hristos si nu se va invrednici nici de mila rugaciunilor Maicii Domnului.
Cine huleste pe Maica Domnului, Sfanta Fecioara Maria, cu injuraturi, cuvinte de batjocura, cum fac sectantii care o coboara pe Maica Domnului in randul femeilor pacatoase, vai lor. Aceia vor mosteni focul gheenei si viermilor celor neadormiti si niciodata nu se vor ridica sa vada lumina lui Hristos. Cine nu se inchina ei asa cum s-au inchinat arhanghelii si ingerii si cum o slavesc si acum in cer multimile sfintilor, aceia vor ramane fara de glas cand se va arata pe norii cerului Imparateasa cu Fiul ei cel dorit si iubit, care va judeca lumea.
Parintii sa aiba grija de copii, sa-i invete rugaciuni si cantari sfinte, sa se roage impreuna cu ei, sa-i invete sa faca Sfanta Cruce dreapta pe fetele lor si sa fie o pilda de rugaciune si fapte bune in fata copiilor. Copiii, ce vad la parinti, aceea fac si ei. Feriti copiii de filme imorale si reviste pornografie. Veniti cu copii la Sfanta Bisericã unde a venit si Sfanta Fecioara si invatati acest limbaj ceresc. In zadar invatam alte limbi straine daca nu invatam limba care se vorbeste in tara cea de sus, tara fericirii raiului! Caci din cauza nestiintei si a necredintei, multi ajung in fundul iadului, fiindca cei necredinciosi n-au nici un reazem in viata aceasta la vreme de mari suparari si ajung de se spanzura, se otravesc si asa se dau in gheara diavolului.
Era un invatat care cunostea douazeci de limbi. Intr-o zi prietenii lui l-au gasit spanzurat si langa el o hartie cu aceste cuvinte: „Nimic din lumea aceasta nu ma mai multumea, eu traiam zadarnic si am gasit cu cale sa termin cu viata aceasta. Mirare mare i-a cuprins pe toti cunoscutii lui. Sarmanul, in zadar invatase asa de mult, daca n-a Invatat limba credintei, limba bisericii, a Duhului Sfant. In lumea aceasta, o stim cu totii, ca suntem calatori, facem numai un popas de 50-70 de ani, poate nici atat si trebuie sa mergem in tara vesniciei.
Omenirea a ramas mult in urma cu aceasta stiinta despre credinta, despre Dumnezeu, despre mantuirea sufletului. De aceea ajung aceste suflete in locul cel de jale acolo in chinuri. Acolo nu se aud decat tipete sfasietoare, ca fiarele salbatice. Aceasta limba o canta sarmanele suflete in iad.
Sa ne aducem aminte de Sfanta Fecioara Maria si s-o avem ca pilda inaintea ochilor nostri. Sa urmam smerenia si ascultarea ei de poruncile dumnezeiesti si incepand de astazi sa ne lasam de toate relele si pacatele si hotarati sa mergem pe calea Bisericii ca sa ne mantuim si noi, ca sa ajungem la locul acela fericit, la viata vesnica. Cuvânt la Buna Vestire (pr. Visarion Iugulescu)

Cuvânt de învățătură al Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, rostit în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, cu prilejul Praznicului Bunei Vestiri – Hramul Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului, 25 martie 2018.