Intrebarea despre Iisus Hristos ar trebui sa fie painea zilnica a fiecarui om: teolog, filosof sau om simplu. Cu toate acestea, El ramane pentru cei mai multi un intemeietor religios venerabil sau un Dumnezeu suveran si departat si nu un contemporan: necrestinilor un strain, iar crestinilor prea cunoscut si incapabil de nou. Crestinul s-a obisnuit cu El si i se pare ca s-a demonetizat, intr-adevar Fiinta, Adevarul si Persoana pot aparea tocite sau demonetizate atunci cand nu mai sunt intelese. De altfel, El insusi a prevazut aceasta tragedie, prin cuvintele: “Cel care va cadea pe piatra aceasta se va sfarama, iar pe cine va cadea ea ii va strivi” (Matei 21,44). Aceasta vrea sa insemne ca Iisus Hristos este intrebarea inevitabila: oricat ar vrea sa fuga omul de ea, nu reuseste sa scape. El este intrebarea sinelui omului; fugind de El, fugi de tine: pentru ca El este cel mai profund adevar, adevarul lumii si al tau, primul si ultimul adevar, adevarul in persoana, unicul necesar si imperativ.
E drept ca oamenii se straduiesc sa fuga de Iisus Hristos, adica de Dumnezeul concret, apropiat si imperativ. Lor le convine mai mult un Dumnezeu departat, pentru ca e mai lejer si mai putin presant; fiind mai departe, avem loc sa rasuflam, avem spatiu de manevra, putem sa tratam cu El si chiar sa-l mai cioplim dupa interesele noastre.
Dar Iisus Hristos este Cel-care-te-intampina-peste-tot, de care te lovesti vrand-nevrand; practic, peste tot unde te duci, dai de El.
Pentru ca oriunde e vorba de adevar, de sinceritate, bine, frumos, efort, sacrificiu si intampinare a celuilalt, oriunde e vorba de Dumnezeul concret, este vorba despre El. Numai El este adevarul concret pentru ca numai El este Absolutul Personal, persoana absoluta imediata si presanta, alter-ego de care nu scapa nimeni; pe toti ii incomodeaza pentru ca pe toti ii preseaza, toti vor sa scape si totusi n-are nimeni cum sa scape. Dovada ca nimeni nu scapa este faptul ca orice om – fie ca vrea, fie ca nu vrea, fie ca stie, fie ca nu stie – se raporteaza de fapt la Adevar ca la Persoana absoluta si raspunde astfel, vrand-nevrand lui Hristos. Nu exista adevar si fiinta decat in persoana, iar persoana e tot adevarul si toata fiinta. De aceea, a crede ca nu te intereseaza, ca nu il atingi, nu-L cunosti sau il poti evita pe Iisus Hristos este totuna cu a crede ca poti sa te strecori prin viata netraind.
Insa nu poti sa scapi de adevarul personal ca Persoana absoluta, revendicatoare in chip imperativ. Caci adevarul si esenta oricarui om este nevoia, setea nesfarsita de a interpela si a fi revendicat, de a chema si a raspunde concret si imediat – la masura absolutului personal. De aceea, orice om care nu fuge si are curajul sa se intalneasca cu sine, il va intalni inevitabil pe Iisus.
