RELIGIA IN CONTEXTUL CULTURAL AL LUMII CONTEMPORANE
Mantuitorul nostru Iisus Hristos a trimis pe Sfintii Apostoli la propovaduire, poruncindu-le sa predice Vestea cea buna la toate popoarele. Datorita acestui fapt, predicatorul nostru, care ramane fidel poruncii Mantuitorului, pune accentul pe vestirea mesajului evanghelic in virtutea unei misiuni care porneste de la Dumnezeu catre om. Dar tot Mantuitorul ne-a aratat ca nu se poate vesti Evanghelia popoarelor, fara sa se ia in consideratie contextul cultural care ramane specific fiecarui neam. De aceea, Mantuitorul a predicat Evanghelia Sa prin mijlocirea parabolelor care pornesc de la realitatile sociale si culturale ale poporului evreu, de la suferintele, problemele si nazuintele lui. In convorbirea cu Samarineanca, Domnul porneste de la apa de baut atat de necesara existentei materiale a omului, pentru a ajunge la apa vietii, atat de necesara existentei spirituale a omului. Cu alte cuvinte, Domnul ne-a invatat sa predicam Evanghelia atat in virtutea unei actiuni care porneste de la Dumnezeu la om, cat si in virtutea unei miscari care porneste de la om la Dumnezeu. Daca nu se ia in considerare contextul cultural al ascultatorilor, daca nu se tine seama de mentalitatea lor si de problemele lor, s-ar putea ca mesajul evanghelic sa nu mai gaseasca ecoul cuvenit in mintea si inima ascultatorilor lui.
Acesta este motivul pentru care am gasit de cuviinta sa prezentam o expunere despre credinta si cultura, in care sa abordam principalele trasaturi ale culturii contemporane care exercita o influenta decisiva asupra credinciosilor prin intermediul mijloacelor de comunicatie in masa si poate constitui tot atatea sanse sau tot atatea obstacole pentru invatamantul religios din scoala.
Cultura europeana, fiindca de ea este vorba mai intai, a devenit cu trecerea vremii o cultura din ce in ce mai secularizata, adica o cultura care tinde sa elimine pe Dumnezeu din realitatea obiectiva pentru a pune in locul Sau omul. Asa se explica afirmatiile lui Feuerbach care spunea, la capatul unui proces logic de evolutie filosofica, ca nu Dumnezeu l-a creat pe om, ci omul l-a creat pe Dumnezeu. In cadrul acestui proces evolutiv, Revolutia franceza a jucat un rol determinant. Daca pana la aceasta data (1789) Biserica a jucat un rol important in domeniul vietii publice, de acum inainte Biserica a fost obligata sa se cantoneze in domeniul privat. Cu alte cuvinte putem spune ca de la Revolutia franceza cultura europeana se bazeaza pe separatia radicala dintre domeniul public si cel privat, tinzand in permanenta sa excluda religia din sfera publica pentru a o transforma intr-o chestiune de opinie personala. “Trebuie sa spun, afirma un bun cunoscator occidental, ca dihotomia dintre domeniul public si cel privat ramane fundamentala pentru cultura apuseana moderna si daca este vorba de o veritabila intalnire dintre Evanghelie si aceasta cultura atunci intelegerea acestei dihotomii este o cerinta de prim ordin” 1. Secolul luminilor, care a insotit Revolutia franceza, n-a facut decat sa desavarseasca filosofic separatia radicala dintre cele doua domenii amintite.
Din punct de vedere religios, aceasta dihotomie a constituit o lovitura grava adusa crestinismului in general si celui apusean in special. Datorita ei, religia crestina a incetat sa mai joace un rol obiectiv in societatea europeana pentru a fi izolata in sfera subiectivismului personal, deschizandu-se astfel portile pulverizarii crestinismului in nenumarate secte. “Odata ce religia este definita ca o afacere de ordin privat, atunci fiecare individ poate alege din evantaiul mesajelor religioase pe acela care ii place lui, spune un sociolog al religiei, Thomas Lackman”2. In alti termeni am putea spune ca retransarea religiei in sfera privata a dat nastere pluralismului religios crestin care confrunta astazi si Biserica noastra cu tot mai mare intensitate.
pr. Dumitru Popescu
foto: Orthphoto
