Originea corpurilor ceresti (cosmogonia patristica)
Părintele SERAFIM: Relatarea Cărtii Facerii despre Ziua a Patra a Facerii este greu de adaptat ideilor obisnuite despre univers, fiindcă Scriptura si Sfintii Părinti afirmă cu certitudine că soarele a fost creat în acea Zi, după ce pământul, plantele si copacii existau deja. Mai mult, Părintii spun că soarele, luna si stelele (ca si toate găurile negre si tot ce se mai află în spatiu) au fost create în Ziua a Patra într-o clipită. Dumnezeu a făcut un semn cu mâna si toate au luat fiintă, la distante de triliarde de mile. Bineînteles că Dumnezeu este mai mare decât universul, deci de ce nu ar fi fost în stare să facă acest lucru ? Pentru el nu e deloc greu. 
Aceasta dă o cu totul altă perspectivă asupra lumii. E o întreagă cosmogonie – explicarea începutului lucrurilor.
Cosmogonia evolutionistă modernă, popularizată de oameni precum Carl Sagan, sustine că a existat un punct care a avut un „big-bang”, iar apoi totul s-a dezvoltat din el fără nici un Dumnezeu.
[Omul recunoscut a fi „părintele” cosmogoniei Big-Bang-ului a fost Abatele George Lemaître (1894-1966), un preot iezuit. Intr-o zi a anului 1931, pe cand citea un articol despre originea si sfârsitul lumii, i-a venit ideea că universul a explodat si apoi a evoluat dintr-un „atom primordial”. Contemporan cu colegul său iezuit Teilhard de Chardin, el a încercat să facă pentru astronomie ceea ce Teilhard făcuse pentru biologie: să creeze o sinteză a crestinismului cu conceptia evolutionistă a stiintei moderne. Desigur că „atomul primordial” este echivalentul cosmogonic al „supei primordiale” a lui Darwin (din care se presupune că a apărut si a evoluat viata). „Ideea de evolutie”, scria Lemaître, „a jucat un rol important în dezvoltarea astrofizicii… Evolutia lumii poate fi asemuită cu un spectacol de artificii ce tocmai s-a încheiat” (C.G. Lemaître, The Primeval Atom, D. Van Nostrand Company, New York, 1950, pp. 87, 78). (n. ed.)]
Dacă crezi acest lucru, este firesc să crezi că cel mai mare corp, soarele, a apărut primul, iar apoi a făcut să apară cumva pământul. Sunt tot felul de teorii despre cum a făcut acest lucru. Unii cred că soarele s-a format dintr-un nor de gaze si praf, iar căldura sa a făcut ca gazul să fie eliminat, rămânând numai praful, care s-a condensat si s-a răcit, formând planetele. Altii cred că soarele s-a ciocnit partial cu o stea călătoare, făcând gazele să fie smulse de pe suprafata solară, gaze care mai târziu s-au transformat în planete. Diferitele teorii sunt în întregime speculatii, fiindcă nimeni nu a fost acolo în acele momente, iar astfel de lucruri nu mai au loc în prezent. Poate că ele sunt în concordantă cu ceea ce credem noi că trebuie să fie adevărat, întrucât ni se pare că toate corpurile mai mari trebuie să fie anterioare celor mai mici. Dar după Cartea Facerii si după Sfintii Părinti, pământul – acest măruntis neînsemnat, această picătură din univers – a fost primul, iar grozavul soare a aparut după el.
Astăzi filosofilor atei le place să spună că dimensiunea relativă a pământului dovedeste că omul e doar o picătură pierdută în univers. Ei spun: „Pământul este atât de mic, iar universul atât de mare – deci evident universul e mai însemnat decât omul, iar Dumnezeu nu a făcut totul pentru om”. Dar dacă gândesti în termenii celor spuse de Părinti – că soarele a fost făcut după ce pământul exista deja – atunci este limpede că totul a fost făcut pentru om.
STUDENT: în galaxia noastră există multi alti sori. Spun ceva Sfintii Părinti despre acesti sori ?
Părintele SERAFIM: Nu, fiindcă ei cunosteau mai putin despre alcătuirea universului decât stim noi acum. Pur si simplu nu există practic vreun motiv să vorbim prea mult despre ei, în afară de a spune că ei se află acolo si că i-a făcut Dumnezeu. Singuml loc unde stim că locuieste omul este numai acesta.
STUDENT: Există vreo contradictie între întelegerea ortodoxă a facerii lumii si faptul că există mai mult decât un soare ?
Părintele SERAFIM: Nu, fiindcă pentru noi există un singur soare.
STUDENT: Ceilalti sori sunt stele.
Părintele SERAFIM: Da. Pentru noi nu sunt sori. Soarele e un lucru deosebit, centrul vietii noastre, care ne dă lumină si căldură, pe lângă care crestem si fără de care nu putem trăi. Celelalte stele nu sunt pentru noi centrale, ca aceasta. Dacă ar exista alti sori, cu alte pământuri, lucrurile s-ar complica. Dar nu avem nici o dovadă că ceva de felul acesta ar fi adevărat.
Scripturile si Părintii privesc întotdeauna lucrurile asa cum se văd de pe pământ. Nu te poti plasa într-un loc ipotetic, în vreo altă galaxie, ca să te uiti înapoi spre pământ. Acesta e un mod cu totul abstract de a privi lucrurile, fiindcă noi nu ne aflam acolo, ci aici. Nouă ni s-a spus ceea ce avem nevoie să stim spre a ne mântui sufletele, nespunându-ni-se nici măcar un singur lucru despre acesti alti sori, planete etc. Dacă ne-ar fi fost de folos să le stim, Dumnezeu ni le-ar fi spus.
Este totusi un lucru interesant: toate datele sondelor spatiale trimise către alte planete până acum parcă ne-ar da indicatii deliberate spre a ne arăta că pământul este locul vietii. Alte locuri sunt corpuri moarte.
STUDENT: Ce părere aveti despre speculatiile privitoare la fiintele de pe alte planete ?
Părintele SERAFIM: Oamenii care caută fiinte de pe alte planete intră în legătură cu o întreagă filosofie ocultă a vietii care vorbeste despre existenta unor fiinte superioare ce vin să ne salveze si să ne dea ajutor; nu trebuie decât să ne prostemăm în fata lor si ei ne vor da toate puterile de care avem nevoie. In fapt, toate miturile despre fiinte de pe alte planete corespund cu ceea ce stim despre diavoli si despre felul cum ei lucrează. Dacă începem să speculăm despre aceste fiinte si ne lăsăm cuprinsi de idei despre rase superioare de extraterestri – totul duce către diavoli. In afară de îngeri, singurul fel de fiinte inteligente despre care stim sunt diavolii.
