Sfintii douazeci de mii de Mucenici, ce au ars in Nicomidia – 28 decembrie.
Nelegiuitul imparat Maximian (304-311), biruitor intorcandu-se din razboiul ce purtase impotriva etiopienilor, si socotind ca zeii si idolii i-au adus lui biruinta in lupte, a voit sa aduca jertfele cele de multumire zeilor, in Nicomidia.
Deci, a trimis in toate partile vestitori, ca sa porneasca pe toti supusii sai sa se inchine, impreuna cu imparatul, la chipurile zeilor ce erau acolo. Drept aceea, s-a adunat in cetatea acea multime nenumarata de popor, de nu incapea prin case si petrecea pe ulite, si pe campul din vecinatate, asteptand porunca imparatului.
Si era praznicul Nasterii Domnului, din anul 304 de la mantuirea lumii. Si printre cei adusi cu sila de ostasi, se afla multime multa de crestini care, nevoind sa mearga la capistea idoleasca si afland ca in biserica cetatii Sfantul Antim, episcopul Nicomidiei, savarseste Liturghie, au mers in mare numar la biserica si ascultau slujba ce se savarsea acolo.
Deci, Maximian, afland de aceasta, s-a maniat si, trimitand ostasi, acestia au incuiat pe dinafara usile bisericii, inchizand pe crestini inlauntru. Au gramadit apoi lemne in jurul bisericii, ca sa-i dea foc si sa arda pe crestini. De aceasta, afland episcopul, s-a grabit de a botezat pe cei ce nu erau inca botezati, si i-a impartasit pe toti cu Dumnezeiestile si Preacuralele Taine, imbarbatandu-i sa primeasca moartea pentru Hristos. In vremea aceasta, slujitorii imparatesti au aprins lemnele si flacarile au cuprins toata biserica si toti crestinii dinlauntru au ars ca niste faclii vii. Iar pe ulitele cetatii, ostasii taiau cu sabiile pe cei ce marturiseau credinta lui Hristos.
Si au pierit atunci ca la 20000 de Mucenici. Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne miluieste si ne mantuieste pe noi. Amin.
sursa: Credo
