Părintele Cleopa, „cetăţean al raiului“


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

† Daniel,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Au trecut 10 ani de când părintele Cleopa Ilie s-a mutat la Domnul.

De un deceniu, părintele Cleopa nu-i mai întâmpină şi nu-i mai sfătuieşte cu vorba sa inconfundabilă pe pelerinii care bat drumul Sihăstriei. Cu toate acestea, drumul Sihăstriei nu a rămas nestrăbătut, iar chilia de pe deal a părintelui nu a devenit pustie.

Trupul părintelui Cleopa s-a mutat de pe băncuţa din cerdacul chiliei în cimitirul mănăstirii, dar duhul lui de rugăciune uneşte pământul cu cerul şi adună laolaltă pe toţi cei care l-au cunoscut şi l-au iubit. Chilia sa a devenit un muzeu pentru pelerini, dar şi o icoană a unui loc de rugăciune.

Părintele Cleopa a fost un mare dar de la Dumnezeu pentru Biserica noastră, în vremuri de mare încercare. Nu trebuie să uităm că, cea mai mare parte din viaţa sa, părintele a trăit-o în comunism, iar opera sa misionară a desfăşurat-o în acei ani atât de grei, dovedindu-se un model de lucrare misionară şi, în acelaşi timp un izvor de speranţă. Apoi, să ne amintim şi de anii ce au urmat căderii comunismului, când Biserica noastră a fost asaltată de tot felul de misionari sectari, care căutau să semene îndoiala, să dezbine şi să alunge Ortodoxia din sufletele credincioşilor. Părintele Cleopa a fost deodată un rugător, un misionar al adevărului şi unităţii, arătându-se un luptător împotriva sectarismului, atât al celui din interiorul, cât şi al celui din exteriorul Bisericii. Să ne amintim că, după cel de-al Doilea Război Mondial, la chemarea patriarhului Iustinian, părintele Cleopa a pus rânduială în unele mănăstiri cu duh sectar, aşa cum ne amintim că, după 1990, părintele a apărat Sfânta Tradiţie, arătându-le celor rătăciţi de la adevărul Ortodoxiei că îndepărtarea de Sfinţii Părinţi şi de Tradiţia Bisericii înseamnă şi îndepărtarea de adevărata cunoaştere a lui Hristos.

Părintele Cleopa a arătat lumina Sfintei Tradiţii ca un înţelept, pentru că el nu avea o înţelegere crispată sau împietrită despre Tradiţie, ci avea o înţelegere vie a ei, ca prezenţă a Duhului Sfânt în ea, ca prezenţă a harului care, deodată cu fidelitatea faţă de ceea ce a fost în trecut, descoperă căi mântuitoare pentru fiecare om şi pentru fiecare veac, aducând lumina textului sfânt în contextul social-cultural nou.

Misionar statornic în chilie, părintele Cleopa a arătat într-un fel minunat cum cineva poate să aducă lumea la Dumnezeu, să schimbe vieţi, să vindece răni, să hrănească suflete, nu cutreierând lumea, nu bătând din uşă în uşă, ci deschizând cu dragoste uşa chiliei sale şi ajutând pe fiecare păcătos să-şi deschidă propriul suflet pentru a se întâlni cu iubirea lui Dumnezeu pentru toţi oamenii.

Dacă am încerca să numim câteva din trăsăturile esenţiale ale personalităţii părintelui Cleopa ar trebui să recunoaştem că a avut atâtea daruri şi virtuţi, încât toate, înmănuncheate, alcătuiesc ceea ce noi numim sfinţenie. Părintele a fost, fără îndoială, un om sfânt, iar această sfinţenie a venit din prezenţa Duhului Sfânt în persoana sa. Deşi nu a făcut studii în mod formal, ci s-a format ca un autodidact, el a avut o maturitate de gândire teologică şi o maturitate de discernământ spiritual cum rar se întâlnesc. Părintele Cleopa ştia să evite extremele şi, în acelaşi timp, să dea speranţă. De asemenea, părintele Cleopa ştia să comunice într-un mod simplu, pe înţelesul tuturor, adevărurile profunde ale teologiei şi spiritualităţii ortodoxe. El se definea, cu smerenie, ca fiind un teolog popular şi adesea spunea: „Eu predic teologia pentru babe, pentru moşi, pentru oameni de la ţară“. Cu toate acestea, se ştie prea bine ce mare dar este capacitatea de a comunica adevăruri adânci, realităţi duhovniceşti de mare fineţe ori prospeţimea sfinţeniei, pe înţelesul oamenilor simpli.

Astăzi, Biserica noastră are nevoie de teologi, preoţi, ierarhi şi duhovnici care să poată transmite prospeţimea Evangheliei şi să fie siguri în învăţătura lor de credinţă, adică hrănită din izvoarele Tradiţiei, nu însinguraţi în originalitatea ideilor proprii, străine de duhul Bisericii.

În urmă cu 10 ani părintele Cleopa se adăuga celorlalţi părinţi cuvioşi din cimitirul Mănăstirii Sihăstria, însă nu pentru o veşnică despărţire de cei care i-au fost ucenici, de cei pe care i-a spovedit, ci pentru a fi mereu prezent şi veşnic pomenit în Biserica pe care a slujit-o şi a iubit-o.

Biserica, dintotdeauna, a păstrat vie în memoria ei pe sfinţii săi. Şi numele părintelui Cleopa a rămas în memoria credincioşilor ca cel mai cunoscut duhovnic din România. Chipul său, vocea sa, cuvintele sale, cărţile sale sunt în continuare căutate de oamenii doritori de viaţă întru Duhul. Iar prin filmele, înregistrările audio sau scrierile sale, difuzate la TRINITAS TV, la Radio TRINITAS ori publicate în Ziarul Lumina, dar şi de alte canale media, părintele Cleopa continuă să facă misiune în Biserica noastră, să lumineze viaţa şi să mângâie sufletele credincioşilor.

Binecunoscuta sa vorbă – „Mânca-v-ar Raiul“ – ne aduce aminte tuturor că trebuie să ne ostenim să simţim prezenţa lui Dumnezeu în viaţa noastră şi să-L preamărim, lucrând potrivit voii Sale, pentru mântuirea noastră şi pentru slava Preasfintei Treimi.

Rugăm pe Hristos-Domnul să-i dăruiască pururea părintelui Cleopa bucuria de „cetăţean al Raiului“, pacea şi lumina împărăţiei cerurilor!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.